Fascinanta lume a oceanelor. Episodul 4: Meduza care nu moare niciodată

În timp ce noi căutam în ceruri, în știință și în toate colțurile Pământului, secretul nemuririi s-ar putea să fi plutit în ocean în tot acest timp. Sub forma unei meduze.

Când ne gândim la o meduză, ceea ce majoritatea dintre noi își imaginează este „stadiul Medusa”, al doilea stadiu al vieții meduzelor. Își petrec această parte a vieții sub forma unor baloane opace în derivă, cu tentacule care se târăsc.

 

Explicațiile pentru care meduza nu moare niciodată

Meduzele își încep viața ca larve, mici creaturi în formă de trabuc care se învârt în spirală prin apă, căutând o piatră sau ceva la îndemână de care să se atașeze. Odată fixată ferm, larva se metamorfozează într-un polip, asemănător unei mici anemone de mare.

Se creează colonii de acești polipi pe măsură ce polipul se clonează, ceea ce înseamnă că o colonie poate acoperi un întreg doc de ambarcațiuni în câteva zile. Unele tipuri de polipi formează tufișuri uriașe asemănătoare unor arbuști. Atunci când condițiile sunt potrivite, acești polipi înfloresc în număr mare, iar atunci când înfloresc, ceea ce răsare din polip sunt pui de meduză.

Dacă începutul vieții meduzelor nu a fost suficient de extraordinar, moartea lor este momentul în care lucrurile d1evin cu adevărat interesante. Când meduza nemuritoare (Turritopsis dohrnii) moare, se scufundă pe fundul oceanului și începe să se descompună.

În mod uimitor, celulele sale se regrupează apoi, nu într-o nouă meduză, ci în polipi, iar din acești polipi ies noi meduze. Meduza a sărit la un stadiu de viață anterior pentru a o lua de la capăt.

Nu doar meduza nemuritoare se poate ridica din propria cenușă

„Acest lucru a fost o adevărată revelație pentru noi toți”, spune Dr. Lisa-ann Gershwin, cercetător în domeniul meduzelor din Tasmania și director al Marine Stinger Advisory Service. „Este una dintre cele mai uimitoare descoperiri ale timpului nostru”.

Nu doar meduza nemuritoare se poate ridica din propria cenușă. În 2011, un student la biologie marină din China a ținut o meduză lună (aurelia aurita) într-un acvariu. Când aceasta a murit, el a păstrat corpul într-un alt acvariu. Trei luni mai târziu, un nou polip micuț creștea în partea de sus a meduzei Lună. Acest proces de regenerare a fost descoperit în prezent la aproximativ cinci specii de meduze.

Deci, în afară de viața veșnică, care este beneficiul pentru meduza însăși? De ce să o facă? Ei bine, înseamnă că atunci când devine slăbită fie de vârstă, fie de boală, sau când se confruntă cu un pericol, poate apela la incredibilul său mecanism de supraviețuire și se poate regenera.

Procesul în care meduza renaște se numește transdiferențiere celulară

Odată ce procesul începe, clopotul meduzei (partea „parașutei”, în general mai rotundă, din partea superioară) și tentaculele acesteia încep să se deterioreze. Aceasta se transformă din nou în polip, se atașează de o suprafață și începe să crească din nou în meduză, și poate face acest lucru la nesfârșit.

O parte din ceea ce se întâmplă de fapt cu meduza în acest proces se numește transdiferențiere celulară. Celulele sale se schimbă de la un tip la altul, producând un plan corporal complet diferit.

Deși Dr. Gershwin spune că nu poate vedea nicio legătură între nemurirea meduzelor și cea a noastră, acest lucru nu înseamnă că un fel de îmbinare genetică nu ar fi posibilă în viitor. Cine știe? Câteva gene de meduză și am putea fi cu toții ca Doctor Who, regenerându-ne ori de câte ori ne plictisim de noi înșine.