Felix- proiect finanțat de UE privind analiza ADN-ului pisicilor. Primele concluzii ale cercetărilor sunt fascinante

O echipă de cercetători sprijinită de Uniunea Europeană lucrează la analizarea ADN-ului din rămășițe arheologice de pisici pentru a descoperi detalii fascinante despre domesticirea lor, un proces cu trăsături neobișnuite. Pisicile, cunoscute pentru firea lor misterioasă și independentă, au fost domesticite într-un mod diferit față de alte animale, fapt confirmat de studiile recente.

Dr. Claudio Ottoni, paleogenetician la Universitatea Tor Vergata din Roma, explică faptul că, spre deosebire de alte animale domesticite, pisicile au suferit transformări mai degrabă comportamentale decât fizice. Ele s-au adaptat mediului uman fără a renunța la caracterul lor independent.

„Chiar și fizic, o pisică domestică nu este foarte diferită de o pisică sălbatică”, spune dr. Ottoni.

Succesul lor evolutiv este remarcabil, fiind una dintre speciile care a reușit să se adapteze în mod unic la viața alături de oameni, păstrându-și în același timp personalitatea distinctă și capacitățile naturale.

ADN străvechi

Dr. Claudio Ottoni coordonează proiectul internațional de cercetare Felix, finanțat de Uniunea Europeană, care urmărește să aducă mai multă claritate asupra relației complexe dintre pisici și oameni de-a lungul istoriei.

Utilizând ADN-ul străvechi, proiectul are ca scop reconstituirea trecutului genetic al pisicilor și înțelegerea felului în care ele au fost domesticite.

Echipa Felix, formată din experți în paleontologie, arheozoologie și biologie moleculară de la renumite muzee și instituții academice europene, studiază peste 1.300 de eșantioane arheologice de pisici. Aceste eșantioane provin din peste 80 de situri din Europa, Africa și Asia de Sud-Est și acoperă o perioadă extinsă, de la 10.000 î.e.n. până în secolul al XVIII-lea.

Cercetătorii analizează aceste rămășițe pentru a extrage date genetice esențiale, în speranța de a urmări etapele și condițiile biologice și de mediu care au influențat domesticirea pisicilor și răspândirea lor globală. Această abordare inovatoare ar putea aduce noi perspective asupra evoluției acestor feline fascinante și a legăturii lor strânse cu oamenii.

Istoria domesticirii pisicilor și a relației lor cu oamenii

Cercetările menționate utilizează tehnici avansate, cum ar fi analiza chimică a colagenului și studiile ADN, pentru a dezvălui modul în care dieta și comportamentul pisicilor s-au schimbat în timp. Iată câteva puncte esențiale:

Evoluția dietei pisicilor

Cercetătorii analizează colagenul din oase pentru a înțelege modificările în dieta pisicilor. Colagenul, fiind o proteină abundentă în oase, reflectă compoziția dietei, iar astfel se poate deduce momentul în care pisicile au început să consume anumite alimente, cum ar fi peștele.

Este sugerat că pisicile au început să consume pește datorită interacțiunilor cu pescarii care le hrăneau cu resturi din captura lor. Aceasta arată o etapă incipientă a domesticirii, în care pisicile s-au apropiat de comunitățile umane pentru a profita de surse de hrană.

Originile domesticirii pisicilor

Deși multă vreme s-a crezut că domesticirea pisicilor a început în Egiptul antic, datorită artefactelor și pisicilor mumificate, noi descoperiri sugerează că procesul ar fi început mult mai devreme.

Descoperirea unui mormânt neolitic în Cipru (Shillourokambos) din 2004, care conținea rămășițele unui tânăr alături de o pisică, indică faptul că relația de apropiere dintre oameni și pisici exista deja acum 11.000 de ani.

Migrația și răspândirea pisicilor domestice

Analizele genetice realizate de cercetători, inclusiv de Ottoni și colegii săi, arată că pisicile domestice din Europa au origini în Africa de Nord. Aceste pisici ar fi putut ajunge în Europa odată cu comerțul roman pe Marea Mediterană.

Spre deosebire de alte animale domesticite, precum porcii, care au fost introduși în Europa relativ rapid, pisicile din Europa nu arată urme genetice de domesticire decât în urmă cu aproximativ 2.500 de ani. Aceasta sugerează că procesul de domesticire a fost mult mai gradual și posibil influențat de factori culturali și geografici diferiți.

Nevoia de cercetări suplimentare

Pentru a înțelege pe deplin modul în care domesticirea pisicilor s-a realizat în diferite regiuni și cum aceste populații au interacționat, este necesară analiza completă a genomului pisicilor antice. Această analiză ar putea oferi informații esențiale despre divergențele genetice și influențele regionale în procesul de domesticire.

Cercetările recente indică faptul că pisicile s-au apropiat de comunitățile umane în mod independent, inițial pentru a vâna dăunătorii atrași de depozitele de alimente, iar ulterior au devenit parte din viața cotidiană a oamenilor.

Domesticirea pisicilor nu a fost un proces uniform și planificat, ci mai degrabă un proces treptat și complex, influențat de circumstanțe culturale și de mediu.

Aceste descoperiri nu numai că schimbă modul în care înțelegem relația noastră cu pisicile, dar și oferă o perspectivă asupra adaptabilității lor, fiind una dintre puținele specii care au ales să se apropie de oameni, fără a fi neapărat forțate să fie domesticite.