Hernia perianală la câini și pisici. Cum se manifestă și metode de tratare

Din cuprinsul articolului

Herniile perineale rezultă din slăbirea diafragmei musculare a bazinului. În mod normal, diafragma pelviană permite sprijinul rectal.

Atunci când mușchii din diafragma pelviană a unui animal nu reușesc să ofere sprijinul necesar, se poate dezvolta o hernie provocând o cantitate mare de durere și disconfort. O hernie a zonei perineale este mai frecventă la câini decât la pisici și la masculi, mai degrabă decât la femele.

Tratamentul implică adesea intervenții chirurgicale și apoi medicamente eliberate pe baza de rețetă pentru a ușura durerea animalului.

Cauzele herniei perianale

Cauza de bază pentru slăbirea sau eșecul diafragmei pelvine nu este clară în acest moment. Și totuși, sunt mai multe teorii, toate generând slăbirea sau eșecul diafragmei pelvine.

Boala afectează în primul rând animalele de companie în vârstă, de obicei între 7 și 9 ani. Câinii și pisicile masculi, non-castrate, sunt, de asemenea, predispuși la această boală.

O altă cauză care stă la baza acestui tip de hernie este boala prostatică sau cancerul. Alte cauze posibile pot include boala colorectală și atrofia bazinului.

Incidenta mai mare în rândul masculilor fără contact sexual este dovada ca influențele hormonale joacă probabil un rol primordial. Hipertrofia prostatică atribuită dezechilibrului hormonilor sexuali a fost puternic implicată. Atât estrogenii, cât și androgenii, au fost găsiți ca agenți cauzali.

Simptomele herniei perianale

Animalele de companie cu hernie perineală prezintă de obicei o umflare adiacentă a anusului pe una sau ambele părți. Umflarea poate prezenta un conținut herniat de canal abdominal și pelvian, cum ar fi un rect dilatat, prostata, vezica urinară, grăsime, oment și intestin subțire. Semnele clinice observate la animalele de companie cu hernie perineala sunt legate de organele prinse în hernie. De obicei, aceste semne includ:

Constipație;
Dificultăți pentru a defeca;
Dificultăți în a urina;
Incapacitatea de a urina;
Incontinența urinară;
Durere abdominală;
Letargie;
Depresie;
Anorexie;
Poziția cozii modificată.

Factori de risc in hernia perianală

Sunt implicați mulți factori, incluzând: predispoziția rasei; dezechilibrul hormonal; boala prostatică; constipația cronică; Slăbiciunea diafragmei pelvine din cauza tensionării cronice.

Diagnosticarea herniei perianale

Pentru a diagnostica hernia perianală, medicul veterinar va efectua un examen rectal amănunțit. Acest lucru va ajuta la determinarea prezenței sau absenței unei leziuni asemănătoare masei, a unei boli de prostată, a conținutului herniei și la determinarea unei boli unilaterale sau bilaterale.

Unele animale de companie pot necesita administrare analgezică sau sedativă pentru finalizarea unui examen rectal.

Odată ce diagnosticul de hernie perineala a fost pus, ar trebui să se instituie o analiză metabolică și abdominală aprofundată. Medicul veterinar va recomanda probabil o hemoleucogramă completă, profilul biochimic și analiza urinei pentru a determina orice boală sistemică concomitentă.

Imagistica diagnostic avansată (ultrasunete și radiografii abdominale) poate fi recomandată pentru a ajuta la determinarea herniei, poziția și dimensiunea vezicii urinare, poziția si mărimea colonului, boala prostatei sau prezența cancerului.

Pentru animalele care prezintă orice umflături adiacente rectului împreună cu semnele clinice menționate mai sus trebuie să se solicite sfatul medicului veterinar cât mai curând posibil. Prinderea organelor în hernia perineală poate pune viața în pericol și poate necesita stabilizarea de urgenta înainte de intervenția chirurgicală definitivă.

Herniile perineale pot provoca constipație, care, la rândul sau, poate afecta funcția de motilitate a colonului. Herniile perineale pot perturba, de asemenea, capacitatea animalului de a urina. Ocazional, tensionarea excesivă poate determina retroflexia vezicii urinare (reintroducerea înapoi în canalul pelvian), ducând la obstrucție urinară și la pierderea potențială a aportului de sânge la nivelul vezicii urinare. Prinderea unei bucle de intestin în hernie poate provoca dureri semnificative și pierderea aportului de sânge.

Operația de urgență este indicată pentru animalele de companie cu semne de durere abdominală, incapacitate de a urina și o buclă strangulată de intestinul subțire.

TRATAREA HERNIEI PERIANALE

Tratamentul herniei perineale non-urgență poate consta fie în terapie chirurgicală medicală, fie electivă. Terapia medicală este indicată pentru pregătirea unui animal pentru operație, dar în general nu reușește să controleze permanent procesul bolii. Managementul medical va consta dintr-o combinație de clisme, dedurizatoare de scaune, fluidoterapie intravenoasă, management dietetic și analgezice.

Operația vizează repararea diafragmei pelvine și potențial sutură sau lipirea colonului și a vezicii urinare de peretele abdominal pentru a preveni reapariția și prinderea colonului sau a vezicii urinare. Operația implică de obicei plasarea de suturi pentru restabilirea diafragmei pelvine și încorporarea unui lambou muscular obturator intern pentru a susține reparația.

Obturatorul intern este un mușchi care este ridicat de la podeaua bazinului plastic – plasa chirurgicala poate fi implantată într-un caz mai sever. Se recomandă ca toți pacienții să fie castrați în timpul procedurii chirurgicale pentru a ajuta la scăderea riscului de reapariție.

In timpul spitalizării inițiale, toți pacienții sunt monitorizați pentru prevenirea complicaților. Dacă apar complicații, este recomandată intervenția medicală sau chirurgicală.

PROGNOSTICUL HERNIEI PERIANALE

După operație, animalul tău de companie poate fi plasat pe un antibiotic cu spectru larg. Toți pacienții vor primi medicamente pentru durere pentru a-și reduce disconfortul postoperator.

Este necesară și modificarea dietei cu produse bogate în fibre, împreună cu balsamuri de scaune, sunt uneori folosite pentru a ajuta la reducerea durerii și a tensionării asociate defecării. In plus, ajută la reducerea potențialului de descompunere a țesutului reparat.

Animalul de companie ar trebui să fie ținut calm și liniștit în primele două săptămâni după operație, pentru a permite vindecarea țesuturilor. Gulerele elizabetane sunt necesare. Compresele reci aplicate la locul chirurgical pot fi recomandate pentru a ajuta la diminuarea umflăturii și a iritației perineale.

Prognosticul este bun pentru majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, în 10-15% din cazuri, recurența herniei poate apărea în decurs de un an. Prevenirea supra activității și auto-traumei poate ajuta la scăderea acestei rate de recurență.