Istoria pisicii domestice. Când și cum au devenit animale de companie

Istoria pisicii domestice. Știați că în urmă cu doar 70 de ani, puține pisici trăiau în întregime în interior?

Înțelegerea locului pisicilor în istorie și evoluția umană dezvăluie cât de recent au intrat acestea în casele oamenilor. Milioane de specii pe care le numim pisici comunitare continuă să trăiască astăzi o viață în aer liber. Așa cum toate pisicile domestice sunt adaptate biologic.

Istoria pisicii domestice: Originile

Pisicile și-au început relația unică cu oamenii în urmă cu 10.000 – 12.000 de ani în zona Asiei de Vest. Pe măsură ce oamenii au abandonat stilul de viață nomad s-au stabilit definitiv pentru a cultiva pământul. Iar cerealele depozitate au atras rozătoarele. Profitând de această nouă sursă de hrană abundentă, pisicile sălbatice din Orientul Mijlociu – sau Felix Silvestris Lybica – au decis să rămână în aceste orașe timpurii.

De-a lungul a mii de ani, o nouă specie de pisică a evoluat în cele din urmă – Felis Catus. Aceasta și-a făcut în mod natural căminul în jurul oamenilor. Pisicile de companie, cele fără stăpân și sălbatice sunt toate aceleași specii.

Cum au călătorit prin lume

Pisicile au format o relație reciproc avantajoasă cu oamenii. De fapt, unii oameni de știință susțin că pisicile s-au domesticit singure.

Pretuite în special pentru că vânau șoarecii de pe nave, pisicile au călătorit cu oameni de pe tot globul. Dovezile nu lipsesc.

Un mormânt din Cipru oferă primele dovezi arheologice ale faptului că oamenii și pisicilt trăiesc unul lângă altul, încă de acum 9.500 de ani. Pisicile au fost aduse pe insulă în mod intenționat de oameni.

În Egiptul antic, pisicile erau adorate și mumificate. Iar uneori chiar îmbrăcate în bijuterii de aur pentru a indica statutul proprietarilor lor.

În anul 31 î.Hr., Egiptul a devenit o provincie a Imperiului Roman. Astfel pisicile au fost introduse în viața romană. Ele au deveniot însă cu adevărat răspândite în Europa în jurul secolului al IV-lea d.Hr. Un schelet de pisică din această perioadă arată craniul scurtat al pisicilor domestice de astăzi.

Din Europa, pisicile s-au îmbarcat pe vapoare către America, cu Cristofor Columb și la bordul Mayflower. Pe noul continent, pisicile și-au continuat serviciul de vânători de șoareci de-a lungul istoriei. Și au fost chiar angajați oficiali  Serviciului Poștal al Statelor Unite până la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, mai mulți americani au început să țină pisicile în casă pentru companie. Dar și pentru utilitatea lor.

Prima expoziție de pisici a avut loc la Madison Square Garden în 1895.

Până la sfârșitul Primului Război Mondial, pisicile erau acceptate în mod obișnuit ca animale de companie în S.U.A.

În tot acest timp, pisicilor li s-a permis să vină și să plece liber din gospodăriile umane. De exmplu, șapte pisici ale președintelui Calvin Coolidge au avut frâu liber să se plimbe a Casa Albă în anii 1920.

Apariția pisicii de interior

Ținerea pisicilor în casă tot timpul nu a fost posibilă și nici măcar un obiectiv până la apariția câtorva inovații importante din secolul XX. Principalele invenții care le-au schimbat destinul sunt apariția hranei dedicate și adoptarea pe scară largă a castrării și sterilizării.

Chiar dacă aceste schimbări aduse stilului nostru de viață modern fac posibilă păstrarea pisicilor în interior, din punct de vedere biologic, pisicile sunt la fel ca în urmă cu mii de ani. Rolul lor în societatea noastră a evoluat și s-a extins în ultima sută de ani. Dar comportamentele și nevoile lor de bază nu s-au schimbat.

Inventarea mâncării pentru pisici

Câinii au suferit multe schimbări fizice de la domesticire și au evoluat pentru a supraviețui cu o dietă omnivoră. Spre deosebire eim pisicile nu s-au schimbat prea mult și încă au nevoie de o dietă bogată în proteine.

Înainte de dezvoltarea hranei frigorifice și a conservelor pentru pisici în secolul al XX-lea, hrănirea pisicilor de interior era o problemă. Din motiv că aceestea trebuiau să își completeze dieta prin vânătoare. Majoritatea americanilor nu își puteau permite carne sau pește proaspăt în plus.

Castrarea și sterilizarea

Sterilizarea și sterilizarea animalelor de companie au devenit disponibile și accesibile în jurul anilor 1930. Până la acel moment, ținerea pisicilor în casă era o mare problemă în timpul sezonului de împerechere.

Existau dezvoltate tehnici pentru sterilizarea animalelor și până la acel moment. Dar muți stăpâni de feline ar fi avut dificultăți în găsirea unui medic veterinar instruit să sterilizeze în siguranță animalele.

Deși civilizația umană și pisicile domestice au evoluat cot la cot, populația comunitară de pisici nu a fost creată de oameni. Pisicile trăiesc în aer liber de mult timp, iar introducerea lor în case nu le-a schimbat instinctele, susțin cei de la alleycat.org.