„Într-o zi, mama m-a găsit inconştientă pe podea. M-a dus la spital şi am urmat o perioadă îndelungată de şedinţe de terapie. Credeam că mă vindecasem, însă nu a fost aşa”, a mărturisit Julie.„ La început nu ştiam ce a declanşat această depresie, credeam că e ceva în neregulă cu mintea mea. Treptat, după ce am fost la mai mulţi specialişti, mi-am dat seama că sursa este chiar fratele meu’’, a adăugat Julie. Clay avea un comportament agresiv şi o torturase ani buni pe sora sa. O critica mereu, îi spunea că e urâtă şi ratată, o agresa.Traumele suferite de Julie săpaseră adânc, iar când credea că nu mai există nicio speranţă, Barton a decis să adopte un căţel, un Golden retriever căruia i-a dat numele Bunker.„Nu pot să am grijă de mine, daramite de un căţel,” şi-a spus Julie. Însă, drăgalaşa fiinţă i-a dat o speranţă şi un scop în viaţă. „Nu mă simţisem în stare de nimic atâţia ani. Însă, de atunci am avut un motiv să mă ridic din pat. Mă uitam la Bunker cum ţopăie şi asta mă facea să râd. Era ca şi cum aş fi ieşit din întuneric. Era un miracol. Un câine nu îţi cere nimic, e doar acolo.”, a mai spus Julie.Când Bunker a împlinit un an și jumătate a fost diagnosticat cu displazie: „Aveam nevoie unul de celălalt. M-am gândit că nu aş putea să rămân pe pământ fără el”, povesteşte tânăra. Julie a strâns însă banii necesari pentru operaţia lui Bunker, iar acesta a fost salvat, potrivit gandul.info.