In timpul Primului Razboi Mondial, pisicile erau o prezenta obisnuita in transee si la bordul navelor de razboi. Dincolo de responsabilitatile lor oficiale de a vana soricei si sobolani, au fost adoptate ca mascote sau ca animale de companie de catre soldati si marinari, alaturi de care munceau cot la cot.Potrivit historia.ro, circa 500.000 de pisicute au fost aduse in transee pentru a-i proteja de rozatoare, pe soldati si bunurile acestora. Unele feline erau folosite si in detectarea gazelor toxice. Pe mare, pisicile se plimbau in voie pe navele pe care se aflau, fapt pe care, potrivit sursei citate, Institutul Naval al SUA il explica astfel: „Probabil ca egiptenii antici au fost primii navigatori care au inteles adevarata valoare a pisicilor in calitate de camarazi pe nava. In afara faptului ca ofera marinarilor mult ravnita companie in calatoriile lungi, pisicile ofera protectie prin debarasarea navei de paraziti. Fara prezenta pisicilor, echipajul se poate trezi cu nava invadata de sobolani si soareci care mananca proviziile, rod franghiile si raspandesc boli. Marinarii mai superstitiosi credeau ca pisicile ii protejau, aducandu-le noroc. De asemenea, adesea, echipajele adoptau pisici din tarile straine pe care le vizitau, fie pentru a avea suveniruri, fie pentru ca le aminteau de animalele lor de companie de acasa„.Historia.ro a realizat o impresionanta colectie de fotografii vechi, in care sunt surprinse, alaturi de soldati sau marinari, pisicile salvatoare…Va invitam sa le urmariti…Pisicuta de la bordul crucisatorului HMAS Encounter (clasa Challenger, din flota Marii Britanii)Un artilerist alaturi de pisicuta regimentului, in transee. Cambrin, Franta, 6 februarie 1918Togo, pisica-mascota de la bordul cuirasatului britanic HMS DreadnoughtO alta pisicuta mascota, numita Spark Plug (trad. Bujie)Pincher, pisica de pe portavionul britanic HMS Vindex, asezata pe elicea unuia dintre hidravioanele aflate la bordul naveiPisica de pe HMS Queen Elizabeth, plimbandu-se pe teava unui tun de 38 cm. Peninsula Gallipoli, 1915Un soldat canadian alaturi de pisica-mascota a unitatii sale, Tabby. Campia Salisbury, 27 septembrie 1914Soldati din batalionul 9, Gordon Highlanders (Divizia 15), alaturi de pisica lor. Martinpuich, Pas-de-Calais, Franta, 25 august 1916Doua pisicute de la bordul unei nave americaneUn soldat pozeaza cu pisoiasul sau, in Melbourne, 1915Ofiteri ai Armatei 2 americane alaturi de o pisica gasita in ruinele din Le Cateau – CambrésisUn marinar de la bordul distrugatorului australian HMAS Swan da mana cu Ching, mascota naveiMarinar de pe nava HMAS Melbourne, 1917Intr-un adapost din saci de nisip, o pisicuta asteapta o recompensa de la un soldat, Peninsula Gallipoli, 1915Un soldat britanic se joaca cu mascota unitatii, Londra, 1918Soldati britanici si pisica unitatii, 12 august 1915Pitouchi s-a nascut in transee. Mama sa a fost ucisa cand el abia facuse ochi, asa ca a fost adoptat de locotenentul Lekeux din aramata belgiana. In volumul „Soldiers in Fur and Feathers”, Susan Bulanda scrie ca pisica l-a urmat pe locotenent oriunde mergea, iar intr-o zi i-a salvat viata: „Cand Lekeux a ajuns aproape de linia germana, a vazut ca incepusera sa sape un nou transeu. S-a ascuns intr-o gaura facuta de un obuz in apropiere pentru a realiza o schita a lucrarilor germanilor. A fost atat de absorbit de schita sa, incat nu a vazut soldatii germani, aflati in patrulare, ce se apropiau. Cand si-a dat seama de situatie era deja prea tarziu pentru a fugi. A decis sa stea nemiscat, in speranta ca germanii nu il vor vedea , dar din pacate, a auzit un soldat spunand: E in gaura!, asa ca a stiut ca fusese descoperit. Atunci, Pitouchi a sarit din gaura pe o bucata de lemn. Germanii s-au speriat si au tras doua focuri spre Pitouchi. Totusi, speriat cum era, Pitouchi nu a fost lovit si a sarit inapoi in gaura langa Lekeux. Germanii au ras, crezand ca au confundat o pisica cu un om, si au plecat. Lekeux si-a terminat schita si s-a intors la linia belgiana cu Pitouchi pe umar.”