Regizorul francez Nicolas Varnier și ale sale filme documentare: L’Odyssée sibérienne (2006), Le dernier trappeur (2004), L’Odyssée blanche (2000), Un hiver de chien (1997), L’enfant des neiges (1995), Au nord de l’hiver (1991), Les coureurs de bois (1982) au reusit sa prezinte cat mai real frumoasa lume salbatica din zonele inca virgine ale planetei noastre .„Le dernier trappeur”/„The last trapper” este un film care, daca iti plac peisajele care te lasa fara suflare, daca-ti place sa vezi flora si fauna din Yukon/Canada, daca esti o fire aventuriera, daca-ti plac cainii nordici, intinderile albe, lacurile inghetate, salbaticia… o sa-ti placa.
Am urarit acest film-documentar cu o emotie pe care, daca nu ai avut sau nu ai un caine nordic (mai ales un Husky Siberian), este greu sa o intelegi. Emotia este si mai mare atunci cand trasaturi care te definesc le identifici pe parcursul desfasurarii actiunii.
Actiunea si peisajele sunt greu de descris pentru ca nu pot fi exprimate in cuvinte ceea ce simt eu cand vad Yukonul imbracat in alb si sania trasa de caini cum spinteca orizontul, sau cand legatura dintre om si cainii sai este pusa mai presus de orice.Vreau sa-i multumesc lui Norman Winther (caci el este „the last trapper”) pentru lectia de viata pe care o ofera, pentru subtilitatea cu care ne face sa intelegem ca nimic nu este mai presus de relatia dintre om si natura!