În toate legendele amerindienilor şi nu numai, lupul alb simbolizează binele, iar lupul negru simbolizează răul.Una dintre cele mai frumoase povești din această cultură spune așa: „În interiorul fiecărui om se luptă doi lupi. Unul e bun, altul e rău. Care dintre ei câștigă? Cel pe care îl hrănești cel mai mult.”Dar, dincolo de poveste, lupul alb este un animal de companie extraordinar. Ne referim la Ciobănescul Elveţian, un câine care te uimeşte prin frumuseţea sa, cât şi prin inteligenţa de care dă dovadă. Ciobănescul Alb Elvețian e cunoscut şi ca lupul americano-canadian sau lupul canadian. „Fulgul de nea” îl are ca strămoş pe Ciobănescul German, deci inteligenţa lui e oarecum nativă.
Câinele companion al prințeselor Rasa a luat naştere în anii 1880, în zone din Alsacia şi Lorena, Austria, la Casa Regala de Habsburg, a cărei influenţă domina Europa. Prinţesele de Habsburg, după cum se povesteşte, doreau câini complet albi care să se potrivească perfect cu rochiile albe de bal şi cu caii albi înhămaţi la caleştile regale. În 1882, la expoziția de la Hanovra au fost prezentate două exemplare de ciobănești albi, unul dintre ei având numele Greif. Apoi Greif a apărut din nou în expoziţie, tot la Hanovra, în 1887. Un an mai târziu, la Hamburg, a fost expusă femela Greifa, iar în 1889 a apărut şi masculul Greif al II-lea. Toți acești câini de culoare albă erau înregistrați pe numele baronului von Knigge. Totodată, cel care a început selecţia pentru această rasă se numea Max von Stephanitz, care în 1899 a cumpărat un exemplar de Ciobanesc German. Alături de Arthur Meyer, Stephanitz a modelat rapid prin consangvinizari meticuloase şi o selecţie rigidă, noua rasă de lup alb.
La început și Ciobănescul German era alb La apariţia rasei Ciobănesc German s-au făcut remarcate şi exemplare de culoare albă, rezultate din diferite încrucişări. Anne Tracy, o crescătoare pasionată şi fondatoarea clubului de Ciobanesc German din Statele Unite ale Americii, a fost prima care a produs din cuibul ei pui de „lup” albi. În scurt timp, rasa a devenit una dintre cele mai îndrăgite şi mai populare în SUA.Naziștii au fost pe cale să ducă la extincție această rasăNemții răspândeau din ce în ce mai puternic vestea că vor să creeze rasa ariană, iar câinii albi prezentau în ochii lumii acest mesaj cutremurător. Drept urmare, lupii albi erau evitaţi şi chiar marginalizaţi. În 1968, clubul American al ciobanescului german modifica standardul rasei trecând culoarea alba ca defect eliminatoriu. Niciuna din aceste afirmații nu are suport științific, la ora actuală Ciobănescul alb fiind una din rasele cele mai rezistente la boli, iar displazia de șold care afectează fratele său german este foarte rar întâlnită la efectivele de Ciobănesc alb.Cum au ajuns să se numească „Elvețieni”?Primii Ciobaneşti Albi sunt re-exportaţi în Europa, mai precis în Elveţia, iar masculul Lobo, născut în Statele Unite la 5 martie 1966, a fost înscris în Cartea de Origini Elvețiană (LOSH). În paralel, câţiva pasionați din Olanda şi Danemarca importau şi ei alte câteva exemplare.Ce fel de câine e lupul alb? Este un câine temperamental, rareori nervos sau dominant. E un câine loial şi foarte atent la ce se întâmplă în jurul său. Moşteneşte inteligenţa Ciobănescului German şi abilitatea acestuia de a executa comenzile primite în orice fel de împrejurare. Ciobănescul Elvețian este un câine foarte prietenos cu copiii, deseori e la fel de jucăuș ca și ei atunci când petrec timp împreună și dau dovadă de răbdare. Este unul dintre puţinii câini care se pot plia pe orice nivel de energie, adoptând cu uşurinţă stilul de viaţă al stăpânului. Bineînţeles că sedentarismul nu face bine nimănui, dar este un câine care poate trăi într-un apartament mai spaţios fără să-şi consume energia rozând mobila sau săpând în parchet. Totodată, le place să muncească și să-și mulțumească stăpânii. Practic, în ochii unui Ciobănesc Elvețian, stăpânul este centrul universului său. Orice comandă primeşte, o execută cu bucurie, dacă a avut parte de un dresaj calm şi calculat în prealabil.
Pază și protecție: ferește-te de lup Niciun lupoid nu ar trebui luat în râs de un om rău intenţionat. Că e lup alb sau că e cel maroniu, german, această rasă ştie că trebuie să-şi apere teritoriul şi familia şi va face tot ce-i stă în putere, într-un mod calculat. Sunt câini excelenţi pentru pază, având simţurile foarte bine dezvoltate. Poate face faţă şi temperaturilor mai scăzute, îi place viaţa la munte, de exemplu, dar nu este un câine care să înfrunte cu uşurinţă gerurile.Poartă discuții foarte lungi cu câinii vecini Un companion gălăgios are plusuri şi minusuri. Plusul ar fi faptul că îşi face simţită prezenţa şi împiedică anumite pericole, iar minusul este durerea ta de cap. Așadar, învață să ai nervii tari și să-i accepți această plăcere de a „povesti” cu câinii vecinilor, cu luna, cu stelele…
