Totul a luat amploare în 1990, când un experiment a captat atenţia iubitorilor de câini. Aceea era perioada în care zi de zi apăreau rase cu care oamenii nu luaseră contact până în acel moment. Una dintre ele a fost lupul hibrid.
Fascinantul lup sălbatic a fost încrucişat cu câinele domestic. Ce a ieşit e fascinant: un câine cu aspectul unui lup autentic, dar cu posibilitatea de a fi domesticit. Parţial, din păcate. Spunem asta pentru că gena sălbatică a lui Canis Lupus e dominantă, fapt care l-a făcut pe „câinele-lup” să fie o povară pentru cei care şi-au achiziţionat un pui doar pentru aspect. Situaţie întâlnită şi la alte rase, bineînţeles. 
Din încrucişare au rezultat mai multe rase Lupul Cehoslovac este lupul hibrid cel mai des întâlnit, rezultat din încrucişarea Ciobănescului German cu lupul sălbatic. Chiar şi la noi există câteva exemplare. Aceasta rasă este una dintre cele mai docile şi maleabile dintre toate celălalte rase rezultate din încrucişarea cu animalul sălbatic, dar şi în acest caz gena sălbatică e prezentă şi nu poate fi ignorată. 
Aşa au ajuns lupii să trăiască printre noi, uneori chiar în apartamentele oamenilor, fiind acum consideraţi animale de companie. În SUA, lupul hibrid este la fel de des întâlnit ca şi rasa Husky, de exemplu. Caracterul
La fel ca şi bunicul său din pădure, lupul hibrid este foarte agil, are simţurile mult mai ascuţite decât câinii de rasă şi este foarte teritorial. Îşi consideră familia haită şi e musai necesar să fie ghidat şi controlat de un alfa. Aşadar, stăpânii au nevoie de multă răbdare în educarea lui. Hibridul nu este genul de animal care să doarmă în pat, la picioarele stăpânului. Va prefera mereu curtea sau, în unele cazuri, chiar balconul. Din păcate, cei care nu beneficiază de o curte, vor avea program zilnic de alergare. Minim două ore pe zi de „joacă” sunt obligatorii pentru a menţie sănătatea fizică a acestui câine şi pentru a-i tempera nevoia de a se întoarce în natură.
