La fel cum sugarii vocalizeaza in situatii emotionale, maimuta bonobo foloseste un apel pe o tonalitate inalta in mai multe contexte, reiese dintr-o noua cercetare.Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca aceasta flexibilitate de emitere a sunetelor, abilitate considerata esentiala pentru dezvoltarea limbajului, nu ar fi specifica doar rasei umane, dar si ca trasaturile de baza ale limbajului uman ar fi adanc ancorate in descendenta noatra din primate.
„Cu cat ne uitam mai mult, cu atat gasim mai multa continuitate intre animale si oameni”, a spus unul dintre autorii studiului, Zanna Clay de la Universitatea Birmingham din Anglia, potrivit business-standard.com, material publicat de descopera.ro.Vocalizele animalelor sunt facute in general in contexte „inguste” de comportament, legate de anumite stari emotionale, cum ar fi exprimarea agresivitatii sau avertizarea asupra unui potential pericol.In contrast, oamenii au „flexibilitate functionala” atunci cand vine vorba despre emiterea sunetelor.Studiul realizat asupra maimutelor bonobo a aratat ca indivizii din aceasta specie produc un anumit sunet de strigare, cunoscut drept „peep”, in mai multe situatii: unele neutre, altele pozitive sau negative. Printre acestea se numara momentele in care mananca, in care calatoresc, in care se odihnesc, in care sunt speriati sau in care se curata.Cercetatorii au ajuns la concluzia ca acest sunet demonstreaza faptul ca maimutele bonobo au la randul lor o „flexibilitate functionala”. Similar sugarilor, semnificatia sunetului trebuie dedusa de ceilalti indivizi.Tranzitia evolutiva de la o functionalitate fixa de emitere a unor sunete catre una flexibila, specifica omului, ar fi aparut in urma cu 6-10 milioane de ani, mai reiese din cercetare.
