Mamiferele sunt vertebrate superioare, homeoterme, in general protejate de blana, cu encefalul mult dezvoltat si reflexe rapide. Nasc pui vii, bine dezvoltati pe care ii hranesc cu lapte. Adaptate la diverse conditii de mediu si regimuri de hrana, mamiferele au o infatisare foarte variata, mai ales in ceea ce priveste dimensiunile corpului, forma si marimea relativa capului, trunchiului, membrelor si cozii.Mediul acvatic a impus mamiferelor un corp in forma de torpila sau pisciform si membre transformate in palete inotatoare, potrivit ecomareaneagra.wordpress.com.In Marea Neagra sunt mentionate patru specii de mamifere marine:foca sihastru (Monachus monachus), marsuinul (Phocoena phocoena relicta), afalinul (Tursiops truncatus ponticus) si delfinul comun (Delphinus delphis ponticus).La tarmul romanesc, au fost semnalate in trecut, toate cele patru specii. In prezent insa, foca este disparuta din dreptul litoralului nostru. Semnalari ocazionale mentioneaza aceasta specie in unele zone situate in fata coastelor romanesti, insa necesitatile ecologice deosebite ale focii ca si faptul ca sudul litoralului nostru este intens antropizat, fac ca prezenta ei sa fie exclusa.Foca sihastru (Monachus monachus) – Larg raspandita in Marea Neagra, specia a cunoscut un declin drastic in ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Acesta s-a datorat impactului antropic negativ asupra resurselor trofice si a mediului marin in general, alaturi de vanarea directa in ciuda conventiilor internationale existente, pe care unele dintre statele riverane Marii Negre nu le-au ratificat. La ora actuala numarul cetaceelor pontice este estimat la cateva zeci de mii de exemplare.S-a constatat si modificarea raportului numeric al celor trei specii din Marea Neagra, delfinul comun dominat ca numar pana la inceputul anilor ’60, cand a fost inlocuit de marsuin, ajungandu-se ca in ultimii ani, sa se constate ca afalinul este cel mai bine reprezentat.PinnipediaPinipedele sunt mamifere adaptate la viata marina, amfibie, provenite din carnivore; membrele sunt transformate in lopeti, parul este scurt si foarte des, capul mic, iar corpul alungit, fusiform.Phocidae – In aceasta familie sunt cuprinse focile propriu-zise, care au membrele posterioare atrofiate si indreptate inapoi, pe pamant se tarasc sau sar, utilizand musculatura corpului si sprijinindu-se numai pe membrele anterioare. Monachus monachus (foca sihastru) este singurul reprezentant al acestei grupe in Marea Neagra. I se mai spune foca calugar, foca cu burta alba sau vaca de mare (numele speciei vine de la felul in care arata foca, care pare ca poarta rasa unui calugar). Este una dintre cele mai mari foci din lume, avand o lungime a corpului de 2-3 m si o greutate de peste 250 kg (femela este mai mica decat masculul). Are botul scurt, cu mustati lungi, ochii relativ mari, de culoare inchisa, iar urechile sunt mici, ascunse in blana si fara pavilion vizibil. Sub piele are un strat de grasime de 5 cm, care ajuta la mentinerea temperaturii interne. Corpul este acoperit de o blana foarte densa, alcatuita din peri scurti si elastici, bruna-cenusie pe spate si mai deschisa pe abdomen, pe care de regula, se gasesc pete albe-galbui. Spatele si partile laterale ale corpului au reflexe de un verde-oliv spre cenusiu. Cu cat animalul avanseaza in varsta, culoarea generala a blanii devine gri-argintie.Maturitatea sexuala este atinsa de femele la varsta de 3-4 ani si de masculi la 5-6 ani. Un singur mascul se imperecheaza cu mai multe femele, fara sa existe un sezon specific pentru aceasta. Femela naste in pesterile izolate de la tarmurile marii, un singur pui, foarte rar doi, de regula la 2 ani, dupa o perioada de gestatie de 10 luni. La nastere puii de foca masoara 80-100 cm si cantaresc 15-18 kg. Au corpul acoperit cu un par mai lung (care este inlocuit la varsta de 2 luni), inchis la culoare (negru sau brun) si cu o pata mare alb-galbuie, neregulata, pe abdomen. Foca isi alapteaza progenitura cu un lapte foarte bogat in grasimi timp de 3-4 luni, dupa care acesta incepe sa se hraneasca cu peste. Din cand in cand (la 9-17 ore), femelele isi parasesc puii pentru a se hrani. Puii se nasc pe tot parcursul anului si au o rata de supravietuire de sub 50%. In medie, foca sihastru traieste 20 de ani.Focile sihastru sunt animale sedentare si nu se indeparteaza de zona in care traiesc decat in mod exceptional. Sunt foarte bune inotatoare si se scufunda foarte bine. In imersiune rezista circa 20 minute, timp in care narile si canalele auditive se inchid. Se hranesc in regiunile de coasta cu o mare varietate de peste, precum si cu meduze. Isi cauta hrana pana la 30 m (uneori poate atinge 70 m) adancime. Habitatul tipic pentru aceste animale este reprezentat de pesterile subacvatice si plajele linistite, unde traiesc in grupuri mici de cateva exemplare.In trecut foca sihastru ocupa teritorii vaste. In jurul anilor 1930, cea mai mare colonie de foci sihastru din Marea Neagra, aproximativ 120 de exemplare era localizata in zona Capului Caliacra (Bulgaria). Astazi cateva colonii de foci sihastru se mai gasesc in Mediterana (Marea Egee – Insulele Sporade de Nord, Kimolos si Karpathos, Marea Ionica, tarmul Turciei, Marocului si Algeriei), precum si de-a lungul coastelor Africii de Nord-Vest (Deserted Islands – Madeira, Cabo Blanco – Ras Nouadhibou). In Marea Neagra au mai fost semnalate cateva exemplare pe coasta sudica a Bulgariei (1994-1998) si a Turciei, in zona provinciilor Sinop, Kastamonu si Bolu. Percepute ca si concurenti pentru aceiasi sursa de hrana, focile sihastru au fost omorate deliberat de catre pescari. Alte motive pentru declinul speciei sunt distrugerea habitatului, poluarea si epuizarea resurselor de peste cu care se hranesc. Acum foca sihastru este considerata o specie pe cale de disparitie. Se estimeaza ca mai traiesc intre 350-600 de exemplare. Multi specialisti considera ca Monachus monachus nu are viitor in Marea Neagra din cauza faptului ca tarmurile acesteia sunt prea populate. Ei spera totusi, ca tarmul Anatoliei (Turcia), care are numeroase pesteri pustii si grote submarine, ar putea constitui refugiul ultimelor foci sihastru din Marea Neagra.Cetacea (Odontoceti)Cetaceele sunt mamifere adaptate complet la viata acvatica. Corpul lor este pisciform; membrele anterioare sunt transformate in lopeti; au o coada musculoasa latita asezata in plan orizontal, majoritatea lor au o inotatoare dorsala lipsita de schelet osos, iar pielea este lipsita de par. Odontocetele (cetaceele cu dinti) au craniul asimetric, partea dreapta fiind mai mare; membrele sunt pentadactile; in gura se gasesc totdeauna dinti, uneori numai 2 sau 4, alungiti, de cele mai multe ori insa exista numerosi dinti, la delfinul comun ajungand pana la 260. Au o singura deschidere nazala exterioara; nu au nervi olfactivi.Marsuinul (focena sau porcul de mare) este cel mai mic cetaceu din Marea NeagraEste un animal sociabil care traieste in grupuri mici de 2-5 exemplare, reunindu-se uneori in grupuri mai numeroase pentru hranire sau migratie. Corpul marsuinului este fusiform, mai gros in zona pieptului. Lungimea subspeciei din Marea Neagra este de 1,35-1,6 m (spre deosebire de marsuinii din Atlantic, a caror talie atinge frecvent 1,8 m). Greutatea medie a marsuinului din bazinul pontic este de circa 40 kg, greutatea maxima atingand 65 kg. Femelele sunt mai mari decat masculii. Botul este oarecum obtuz, iar ochii sunt mici si dispusi lateral. Pe fiecare maxilar are 50 de dinti, in general latiti catre varf. Are 4 aripioare inotatoare, din care 2 pectorale, una dorsala triunghiulara si prea putin recurbata si una codala, relativ mica in raport cu marimea corpului. Culoarea variaza de la negru-cenusiu lucitor pe spate, la alb-gri pe abdomen. Pe flancuri aceste culori se intrepatrund cu neregularitate. Ating maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani. Imperecherea incepe in luna iulie si dureaza pana in octombrie. Perioada de gestatie este de 10,5 luni, iar lungimea puiului la nastere variaza intre 60 si 80 cm. Este alaptat pana la 4-6 luni, dupa care incepe sa consume peste alaturi de exemplarele mature. Longevitatea este estimata, obisnuit la 8-12 ani, rar pana la 15-16 ani. Marsuinii sunt ihtiobentofagi, hranindu-se cu pesti si nevertebrate (cambula, calcan, guvizi, aterina, gasteropode etc.). Se scufunda dupa hrana, in general pana la adancimi de 20 m.Marsuinii din Marea Neagra fac incursiuni primavara in Marea Azov si in Marea Marmara de unde revin in septembrie. In noiembrie si decembrie sunt intalniti in dreptul gurilor Dunarii. Grupuri razlete de marsuini sunt intalnite la sud de Constanta pana la Costinesti la adancimi reduse, in apropierea litoralului. Uneori intra in porturile Constanta, Mangalia si Midia.Delphinidae – este familia cu cele mai numeroase specii de cetacee. Au primele doua vertebre sudate, botul mult mai lung decat neurocraniul si dinti foarte multi, simpli, mici, asemanatori si egali. Din aceasta grupa sunt prezente in Marea Neagra doua subspecii: Tursiops truncatus ponticus (afalinul) si Delphinus delphis ponticus (delfinul comun).Afalinul (delfinul cu bot ca de sticla sau delfinul cu bot gros) este probabil cel mai cunoscut cetaceu, din cauza prezentei lui in rezervatiile marine si centrele de cercetare, aceasta specie fiind foarte flexibila in comportament. Este un delfin relativ robust, de obicei avand un rostru scurt si butucanos (de aici si denumirea englezeasca de „bottlenose” – delfin cu nasul ca o sticla), cu maxilarul inferior mai lung decat cel superior. Pe fiecare maxilar se afla 40-52 de dinti tronconici si bine ascutiti. Afalinul (ca si delfinii albi) are o mai mare mobilitate cervicala, fata de oricare alt delfin, pentru ca 5 din cele 7 vertebre ale gatului nu sunt sudate. Inotatoarea dorsala este inalta si curbata aflandu-se aproape de mijlocul spinarii. Lobii inotatoarei codale sunt lati si curbati avand o crestatura mediana adanca. Aripioarele laterale sunt de marime mijlocie si ascutite. Lungimea corpului este cuprinsa intre 2,5-3,8 m la masculi si 2,3-3,2 m la femele. Greutatea exemplarelor mature variaza intre 136 si 635 kg. Subspecia „ponticus” din Marea Neagra are dimensiuni si greutati mai reduse (1,9-2,5 m si 150-200 kg, exceptional 400 kg). Culoarea acestui delfin variaza considerabil, dar in general este de la brun-cenusiu inchis spre negru, cu reflexe violacee pe spate, pana la cenusiu deschis, aproape alb, pe burta. Capul si botul sunt, de obicei, mai inchise la culoare. Deasupra ochilor are cate o pata cenusie, rotunda. Viteza pe care o ating este de 28-33 km/ora. Pot ramane in imersiune 15 minute, timp in care isi reduc pana la jumatate viteza ritmului cardiac. Se orienteaza prin ecolocatie (emit ultrasunete la fel ca liliecii). Pot vedea in apa pana la o distanta de 2 m. Ii lipseste simtul mirosului, compensat de un simt tactil deosebit de sensibil, datorat receptorilor senzitivi numerosi, din piele. Maturitatea sexuala difera in functie de populatie, fiind cuprinsa la masculi intre 9-14 ani si la femele intre 5-13 ani. Perioada de gestatie este de 12 luni. La nastere puii cantaresc intre 14-20 kg si au o lungime cuprinsa intre 80-140 cm. Nasterea poate avea loc in tot timpul anului cu perioade de apogeu, in unele zone in timpul primaverii. Puii sunt alaptati pana la varsta de 18-20 de luni si stau cu mamele lor pana la trei ani, invatand sa prinda peste, precum si alte lucruri importante. Durata de viata este de circa 40-45 de ani la masculi si 50 de ani la femele.Afalinul se hraneste cu peste, calamari si crustacee. Comportamentul de hranire este divers, mergand de la coordonarea mai multor indivizi in efortul de prinde prada, hranire asociata cu pescuitul uman si pana la a urmari individual pestele, in bancurile de pe fundul apelor. Un delfin adult poate consuma intre 8-15 kg de peste zilnic.Delfinul Tursiops este raspandit in apele oceanelor si marilor tropicale si temperate, absent doar de la paralelele 45 spre poli in ambele emisfere. Se pare ca exista doua ecotipuri ale speciei: o forma de coasta si o forma de larg, in unele arii avand zonele de habitat limitate, iar in altele fiind migratori, in general ajungand foarte departe. Densitatea populatiilor pare sa fie mai mare langa tarmuri. Sunt frecvent vazuti in porturi, lagune, estuare si gurile de varsare ale unor rauri. Marimea grupurilor este de obicei mai mica de 20 de indivizi in apropierea tarmului, dar in larg au fost vazute grupuri de mai multe sute de exemplare.In zona litoralului romanesc cel mai frecvent a fost intalnit in zona Gura Portitei, pe adancimi cuprinse intre 35-45 m si in zona Lacului Techirghiol pe adancimi cuprinse intre 30-40 m. Primavara se apropie foarte mult de tarm, intrand uneori dupa hrana in incinta portului Midia.Delfinul comun traieste in toate apele marine, temperate si tropicale. Este intalnit de obicei in zonele de larg, in grupuri numeroase. In apele teritoriale romanesti ale Marii Negre este prezent tot timpul anului. Grupuri de 10-15 indivizi, cupluri sau exemplare izolate se apropie de coasta mai ales vara, in luna august.Aceasta specie are corpul suplu cu lungimea de 1,8-2,6 m si o greutate de la 75 kg pana la 135 kg. Subspecia „ponticus” din Marea Neagra atinge o lungime de 1,5-1,8 m si o greutate de 55 kg, exceptional 100 kg. Inotatoarea dorsala este triunghiular-curbata, ascutita si localizata in mijlocul spatelui, neagra spre gri-deschis cu marginea mai inchisa. Inotatoarele pectorale sunt lungi si subtiri si usor curbate sau ascutite. Inotatoarea codala este ascutita la varfuri cu o mica crestatura in centru. Modelul coloristic al delfinilor comuni este cel mai complex intalnit la cetacee. Spatele este gri-inchis spre negru, de la varful capului spre coada inchizandu-se intr-un V pe ambele parti sub inotatoarea dorsala. Partile laterale sunt gri-deschis spre coada si galben-bronz de la inotatoarea dorsala spre cap formand un model de clepsidra. Abdomenul este alb. In jurul ochilor se gasesc cercuri de culoare inchisa legate intre ele printr-o linie neagra care traverseaza capul prin spatele rostrului si o alta dunga de la falci pana la inotatoare.Strabate distante considerabile (270-370 km in 48 ore), deplasandu-se cu o viteza obisnuita de 9-12 km/ora, dar poate atinge si viteze maxime de 50-60 km/ora. La delfinul comun, maturitatea sexuala este atinsa de femele la varsta de 2-7 ani si de masculi la 3-12 ani (in functie de populatie si de locul unde traieste). Perioada de imperechere dureaza din iulie pana in decembrie, iar perioada de gestatie este de 10-11 luni. La nastere puii au o lungime de 70-100 cm si o greutate de 10 kg. Se hranesc cu lapte matern pana la 19 luni (5-6 luni la subspecia din Marea Neagra), dupa care incep sa consume pesti mici care traiesc in carduri, la fel ca si adultii. Durata maxima de viata a speciei este de 30-35 de ani, in Marea Neagra 20-22 ani. Sunt ihtiofagi si vaneaza in grup. Se hranesc cu pesti pelagici de talie mica (sprot, hamsie, stavrizi etc). Delfinii comuni au fost vazuti lucrand in grupuri pentru a aduna pestele. Ca multe alte specii de delfini, se foloseste de activitatea umana, hranindu-se cu pestele care scapa din navoade sau este aruncat de pescari.
