Oamenii de stiinta sustin ca ar putea sa readuca mamutii disparuti de mii de ani, la viata, insa au o mare retinere si s-ar putea sa aleaga sa nu o faca.
Potrivit theregister.co.uk, cercetatorii au analizat genetica mamutilor în cadrul unui studiu care si-a propus sa identifice diferentele dintre acestia si elefantii africani sau asiatici, mamifere inrudite cu legendara specie. Si astfel, oamenii de stiinta au reusit sa izoleze genele care sunt responsabile de diferentele dintre aceste mamifere care locuiau in regiuni cu temperaturi scazute, si elefanti, care prefera o clima calda. Gena, numita TRPV3, produce o proteina care ii facea sa raspunda mai putin la caldura. Cand gena a fost ”dezactivata” la soarecii de laborator acestia au inceput sa prefere temperaturile mai scazute, iar parut le-a crescut mai ondulat.
Studiul este cea mai comprehensiva analiza cu privire la diferentele genetice ale mamutilor lanosi, iar singura metoda de a stabili daca aceasta gena este unica diferenta dintre aceste animale disparute si elefanti ar fi readucerea la viata a mamutilor, lucru despre care cercetatorii afirma ca il vor putea realiza in viitor. Insa, aceeasi specialisti sunt de parere ca nu este potrivita ”invierea” acestor animale disparute, motivul principal fiind acela ca mediul actual este cu mult diferit fata de cel in care au trait acestea.
Mamutii au disparut in urma cu circa 4.300 de ani. Aceste animale erau extrem de mari si cantareau pana la 12 tone. Potrivit Wikipedia, aspectul și comportamentul acestei specii sunt foarte bine studiate, atunci cand ne referim la animale preistorice, datorita multiplelor descoperiri de carcase congelate in Serbia sau Alaska. Precum si a scheletelor, dintilor, continutului stomacurilor, balegarului si ipostazei de viata despre care cercetatorii au putut afla atat de multe studiind picturile rupestre. Resturi de mamut au fost de mult timp cunoscute in Asia, inainte de „descoperirea” acestora de catre europeni in secolul al XVII-lea. Asiaticii considerau ca osemintele ar fi apartinut unor creaturi legendare.
Mamutul lanos a fost aproximativ de aceeasi marime cu elefantii africani contemporani. Masculii atingeau la umar o inaltime de 2,7 – 3,4 m si cantareau pana la 6 tone (6,6 tone maxim). Femelele, de dimensiuni medii, masurau 2.6 – 2.9 metri in inaltime si cantareau pana la 4 tone (4,4 tone maxim). Mamutul lanos a fost bine adaptat la mediul rece in timpul ultimei ere glaciare. Acesta era acoperit cu o blana densa, ale carei nuante au variat de-a lungul timpului, intre intunecata pana la galbui-deschisa. Urechile si coada erau scurte pentru a minimiza degeraturile. Comportamentul sau a fost similar cu cel al actualilor elefanti, folosind coltii la manipularea obiectelor, la lupta si pentru a se hrani. Dieta mamutului lanos a fost formata in principal din ierburi si rogoz.Mamutul lanos a coexistat cu oamenii timpurii, care s-au folosit de oasele si coltii sai pentru a-si face instrumente si pentru a-si construi locuinte, dar a fost si vanat pentru hrana. A disparut din arealul continental la sfarsitul Pleistocenului, acum 10.000 de ani, cel mai probabil din cauza schimbarilor climatice si contractiei ulterioare a habitatului sau din cauza vanatului. Unele populatii izolate au supravietuit pe insula Saint Paul pana acum 6.400 de ani si insula Vranghel pana aproximativ 4.000 de ani in urma.
