Din cuprinsul articolului
Un nou arbore genealogic masiv al lupilor, care datează de acum 100.000 de ani, ar putea ajuta cercetătorii să înțeleagă unde au fost domesticiți pentru prima dată câinii. Oamenii de știință și o mulțime de stăpâni se întreabă de mult timp când și unde au început lupii să evolueze pentru a deveni cei mai buni prieteni ai omenirii.
Și, deși nu au rezolvat pe deplin problema, cercetătorii au adăugat acum o nouă piesă importantă la puzzle-ul domesticirii . Câinii moderni de astăzi ar fi putut descinde din două populații distincte de lupi antici: una în Asia de est și alta în Orientul Mijlociu, potrivit unui nou articol publicat revista de specialitate Nature.
Deși sunt posibile două evenimente distincte de domesticire, o altă explicație este că ai noștri iubiți câinii au fost domesticiți într-o anumită locație, iar mai târziu s-au împerecheat cu lupi în altă parte, amestecându-și ADN-ul.
Câinii descind din două populații de lupi
„Nu putem distinge între cele două scenarii diferite”, a declarat pentru Emily Anthes de la New York Times, Anders Bergström, genomician evoluționist la Institutul Francis Crick și unul dintre autorii studiului. „Dar putem spune că au existat cel puțin două populații sursă de lupi”.
Cercetătorii sunt în general de acord că cel mai bun prieten al omului a evoluat din lupii cenușii (Canis lupus) cu cel puțin 15.000 de ani în urmă, în timpul ultimei ere glaciare. Dar aproape orice altceva despre domesticirea patrupezilor este un mister, inclusiv când, unde și cu ce grup de oameni, lupii au început să se transforme în câini. Cercetările anterioare au concluzionat că este posibil ca primele exemplare să fi fost domesticite în Asia, Europa, Orientul Mijlociu sau, posibil, în mai multe locuri.
Această nouă lucrare nu precizează locația exactă a domesticirii, dar oferă câteva informații importante despre genetica lupilor. Peste 80 de cercetători din 16 țări s-au alăturat pentru această cercetare, care a implicat secvențierea genomurilor a 66 de lupi antici și analizarea a șase genomuri suplimentare secvențiate anterior din rămășițe de arhivă.
Cum au supraviețuit lupii erei glaciare
Lupii analizați în acest studiu au trăit în Europa, Siberia și America de Nord în ultimii 100.000 de ani. Cu genomurile secvențiate în mână, cercetătorii au folosit un program informatic pentru a compara și a contrasta cele 72 de animale cu genomul câinilor de astăzi, creând un arbore genetic străvechi.
În ansamblu, cercetarea creează o imagine mult mai „detaliată a strămoșilor lupilor, inclusiv în jurul perioadei în care au apărut câinii”, spune Bergström într-o declarație, ceea ce, fără îndoială, va ajuta oamenii de știință să facă un pas mai aproape de a afla exact când și unde au fost domesticiți.
„A avea atât de multe genomuri antice de lupi este un progres uriaș în domeniu”, a declarat pentru New York Times Adam Boyko, un genetician canin de la Universitatea Cornell care nu a fost implicat în studiu. „Sunt sigur că și alți cercetători vor fi încântați să pună mâna pe el și să exploreze unele dintre teoriile lor despre animale de companie„.
În ciuda diversității ADN-ului de lup, cercetătorii nu au găsit un lup antic singular care să fie înrudit direct cu toți câinii moderni. Dar au aflat că, din punct de vedere genetic sunt mai asemănători cu lupii antici din Asia decât cu lupii din Europa, ceea ce se bazează pe cercetările anterioare care sugerează că, probabil, câinii și-au avut originea undeva în Asia.
Cercetătorii au nevoie de mai multe mostre de ADN
Mostrele „ajută la restrângerea locului de origine”, a declarat pentru Michael Price de la Science Yohey Terai, un biolog evoluționist de la Graduate University for Advanced Studies din Japonia, care nu a fost implicat în această lucrare. Pentru a face o legătură mai directă între câini și o populație străveche de lupi, cercetătorii au pur și simplu nevoie de mai multe specimene din întreaga lume, în special de mostre din emisfera sudică.
Dar acest lucru este o provocare, deoarece ADN-ul se conservă mai bine în climatele mai reci, de unde și eșantioanele mai abundente din emisfera nordică folosite în acest studiu. „Există încă părți mari ale hărții unde nu avem multe mostre”, spune Bergström lui Jason Arunn Murugesu de la New Scientist.
Oamenii de știință au fost, de asemenea, surprinși să afle cât de conectate genetic au rămas diferitele populații de lupi de-a lungul a zeci de mii de ani în întreaga lume, ceea ce sugerează că, probabil, caninii călătoreau și se împerecheau periodic. Este posibil ca acest lucru să fi permis lupilor să supraviețuiască sfârșitului Epocii Glaciare, în timp ce multe alte mamifere au dispărut, potrivit New York Times.
În plus, studiul a răspuns la o întrebare care i-a lăsat perplecși pe cercetători încă de când arheologii au descoperit un pui vechi de 18.000 de ani în Siberia, în 2019: era un lup sau un câine? După ce i-au studiat genetica, oamenii de știință au stabilit că era un lup. Potrivit portalului smithsonianmag.com.
