Motivul pentru care pisica poate deveni distantă, rece și chiar agresivă

Majoritatea oamenilor cred despre pisici că sunt drăgălășe și multe familii le adoptă considerându-le că fac parte din familie. Din păcate unele dintre ele, în special cele care sunt adoptate la o vârstă mai mare, sunt uneori distante, reci și este greu să te apropii de ele.

Comform unei analize prezentate de BBC, milioane de pisici abandonate sau pierdute ajung în adăposturi pentru animale, iar închiderea forțată în patru pereți le poate afecta foarte mult sănătatea și caracterul.

Pisicile, deși mulți cred că nu pot să dezvolte caracteristici ca afecțiune și atașament, sunt puternic afectate emoțional când sunt aruncate pentru că proprietarii lor nu aveau nevoie de ele sau s-au pierdut, sau poate chiar au fost supuse hărțuirii și chinurilor.

Multe dintre ele așteaptă să fie găsite de mâini bune, dar de multe ori este foarte dificil să le găsești noi proprietari. Majoritatea acestor pisici s-au confruntat cu mult stres și nu întotdeauna mai pot fi niște drăgălașe afectuoase, favoritele întregii familii.

Unele dintre aceste pisici șuieră, zgârie și mușcă. Multe au nevoie de săptămâni și luni de reabilitare, iar unele dintre ele nu vor putea niciodată să scape de frica de străini.

Cu timpul acest comportament se poate agrava din cauza stresului de a rămâne într-un adăpost mult timp. Cu cât pisica stă mai mult acolo, cu atât o afectează mai mult. Pentru a oferi fiecărui animal șansa de a fi pe mâini bune, personalul adăpostului ar trebui să încerce să creeze un mediu calm, fără stres, pentru a preveni o posibilă deteriorare ulterioară a sănătății pisicilor.

Cum apare stresul la feline

Experții în îngrijirea pisicilor au studiat comportamentul animalelor care au ajuns pentru prima dată într-un adăpost. Au vrut să înțeleagă cât de stresante pot fi astfel de situații. Pentru a face acest lucru, au monitorizat 20 de pisici domestice, dintre care majoritatea au ajuns la proprietarii lor atunci când erau pisoi. În primul rând, fiecare pisică a primit un scor pe o scară care măsoară stresul de la ușor la sever. Apoi experții au urmărit modul în care fiecare dintre aceste animale de companie s-a comportat, regăsindu-se într-un adăpost.

Lydia Renberg, un specialist de top la cea mai mare universitate din Australia, La Trobe din Melbourne, are experiență de lucru în adăposturi pentru pisici fără stăpân. Ea a văzut direct cât de mult poate depinde prevenirea stresului pisicilor de acțiunile lucrătorilor din adăposturi. Observând pisicile care sunt închise, experții au identificat o serie de trăsături caracteristice în comportamentul animalelor care se confruntă cu stres.

Cum se comportă pisicile care sunt stresate

„Deși pisicile au fost ținute într-o cameră destul de spațioasă, fără excepție, toată lumea a preferat să se ascundă într-o casă de pisici sau să stea pe un stâlp vertical de cățărare aproape tot timpul”, spune Renberg.

Cu cât pisica era mai stresată, cu atât s-a ascuns mai mult în casă. Pisicile mai încrezătoare și mai relaxate au petrecut mai mult timp deasupra stâlpului de cățărat.

„Se pare că pisicile cu cel mai mare nivel de stres nu doresc altceva decât să se ascundă de toată lumea. În timp ce celor cu niveluri mai scăzute de stres le place în mod clar să urce în vârf și de acolo să observe ce se întâmplă în jur”, spune Renberg. .

Cercetătorii au descoperit că pisicile cu niveluri ridicate de stres sunt extrem de pasive. De multe ori nu fac nimic.

„O pisică cu un nivel mai ridicat de stres și-a suprimat aproape toate instinctele comportamentale normale și putea să stea întinsă ore în șir fără să se miște”, spune Renberg.