V-ați întrebat vreodată cum este lumea prin ochii unui cățel? Nu chiar foarte interesantă. Însă cu mirosul este altă poveste.Totul începe cu nasul lor magic. Când dau de aer, nasul lor este umed și spongios și îi ajută să capteze fiecare iz din aer. Ei pot mirosi cu fiecare nară în parte, ajutându-i astfel să depisteze sursa de unde vine mirosul.
Din primele clipe în care adulmecă, câinele e conștient cu ce are de-a face, dar și unde se află exact sursa. Pe măsură ce aerul pătrunde în nară, o mică bucățică de țesut se împarte în două, una pentru a respira, una doar pentru a mirosi. Cea destinată mirosului se împarte în 300 milioane de receptori olfactivi, pe când oamenii au 5 milioane.Potrivit site-ului ed.ted.com, noi inspirăm și expirăm prin aceleași locuri, câinii expiră prin lateralele nărilor, creând curenți de aer care dezvoltă noi molecule de miros, permițând mirosului să se intensifice.
Impresionanta capodoperă olfactivă nu ar fi de folos dacă nu ar mai exista ceva care să proceseze sumedenia de informații adusă de nas. Sistemul olfactiv care procesează mirosurile ocupă mai mult spațiu în creierul câinilor, decât în cel al oamenilor.
Astfel, câinilor le rămâne informația variată a fiecărui iz în parte. Noi dacă simțim un parfum într-o cameră închisă, câinele poate simți aceeași concentrație pe un stadion, ba chiar și fiecare ingredient în parte. Orice lucru de pe stradă, orice miros de la mașină, ce se află în tomberonul vecinilor, fiecare tip de copac și păsările și insectele care se află în el. Orice lucru are un miros distinct, care îi spune câinelui ce este, unde se află și în ce direcție se îndreaptă.Pe lângă faptul că e mult mai puternic decât al nostru, simțul olfactiv al unui câine poate detecta lucruri care nici măcar nu se văd. Un organ senzorial specializat, numit organul vomero nazal, detectează substanțele volatile numite feromoni ale tuturor animalelor și ale oamenilor.Așa câinii pot identifica o atitudine prietenoasă sau ostilă, le transmite starea emoțională a ființei din preajma lor, fie că este om sau animal. Pot chiar depista boala sau sarcina.
Întrucât simțul olfactiv este foarte dezvoltat, percepția unui câine este mult mai promptă decât a noastră. Dar lucrul minunat legat de nasul câinelui este că … poate da timpul înapoi. El simte o prezență care a trecut mai devreme sau simte ce ai făcut recent. Copacii sunt puncte aromate de reper pentru ei, care le indică cine a trecut pe acolo, ce au mâncat și cum s-au simțit. Viitorul e o briză, care îi alertează cine vine, cu mult înainte de a apărea fizic. Așadar, putem spune că un câine miroase povestea completă, cu trecut, prezent și viitor. Modul lor de a reacționa confirmă spusele specialiștilor. Ei tratează cu bunătate și blândețe un om supărat sau devin agresivi atunci când sunt amenințați. Stresul și furia se manifestă ca niște nori de hormoni, pe care nasul unui câine îi recunoaște imediat.Dacă sunt instruiți corespunzător, ne pot alerta cu privire la pericole invizibile, cum ar fi bombele sau cancerul. Se pare că cel mai bun prieten al omului nu este o ființă care empatizează cu noi, ci o ființă căreia incredibilul nas îi înfățișează o cu totul altă lume.
