Nicolae Ceaușescu și obsesia față de câinii săi Labrador! Soarta tragică a unor animale loiale pe tot parcursul vieții.
Nu suporta pisicile, însă Dictatorul era de nedespărțit de cei doi patrupezi!
Despre Nicolae Ceaușescu s-au scris o mulțime de cărți, fiecare încercând să îi contureze fostului Dictator o anumită parte din viață. Ascuns extrem de bine de către cei din Securitate, se pare că Ceaușescu era un iubitor declarat al animalelor de companie, în special al celor doi căței personali din rasa Labrador.
În timpul unei vizite a cuplului prezidențial din Marea Britanie, în iunie 1978, Nicolae Ceaușescu a primit de la liderul Partidului Laburit, David Steel, un pui de Labrador, denumit Corbu datorită culorii lui, care ulterior a primit drept partener de viață, un alt cățel din aceeași rasă, denumită Șarona.
Foarte iubiți de Nicolae, dar enervanți pentru Elena!
Atunci când se deplasa în țară și era cazat în vilele de protocol, una dintre principalele preocupări ale Securității era reprezentată de grija constantă de a muta orice alte animale aflate în zona locuinței lui Ceaușescu și a celor doi patrupezi.
Se pare că Ceauşescu îndrăgea atât de mult patrupedul, încât, după cum scrie istoricul german Thomas Kunze, „ambasadorul român în Marea Britanie cumpăra în mod regulat biscuiţi englezeşti scumpi pentru câini, care erau expediaţi în România prin poşta diplomatică“.
Peripețiile care au pus pe jar sectorul Cinegetic al Nomenclaturii!
Pasionat de partidele de vânătoare, Ceaușescu era mereu însoțit de Corbu în escapadele prezidențiale. Însă, în una dintre aceste ieșiri, o întâmplare avea să producă spaimă în rândul „sectorului Cinegetic al Nomenclaturii”:
„Într-un moment de neatenţie al ofiţerului veterinar care-l supraveghea, labradorul a zbughit-o din maşina de teren, fugind după ciute în direcţia din care trebuia să vină vânatul. Speriat că patrupedul putea fi împuşcat, Lucian Dincă, unul dintre cei care activa în sectorul Cinegetic al Nomenclaturii, a alertat participanţii prin staţia radio. Norocul organizatorilor şi al celor din dispozitiv a fost că animalul, fiind novice la vânătoare şi neobişnuit cu alergătura prin zăpada din pădure, el călcând de obicei pe covoare moi, s-a întors după câteva minute obosit, cu limba de un cot” povestește o sursă apropiată.
Ultima parte a vieții lor, lipsită de sens după dispariția Dictatorului!
În 1990, Corneliu Vadim-Tudor se întreba ce s-a întâmplat cu cei doi câini, aflând soarta tragică a acestora de la un fost apropiat al lui Nicolae Ceaușescu:
„Florin Marinescu, una din gărzile de corp ale lui Ceauşescu, relata în presă că în zilele care au urmat fugii soţilor Ceuşescu, el a rămas să păzească Palatul Snagov, unde se aflau şi cei doi câini preferaţi ai dictatorului. Acesta susţine că cei doi câini „au murit de foame. Nu mâncau decât din mâna lui Nicolae. Nu am reuşit să-i facem să mai pună gura pe mâncare“, a declarat fosta gardă de corp a lui Ceaușescu.
Întreaga poveste poate fi urmărită aici:
