Umblatul cu capra tine, de regula, de la Craciun pana la Anul Nou. Mastile care evoca la Vicleim personaje biblice sunt inlocuite de masca unui singur animal, al carui nume variaza de la o regiune la alta: cerb in Hunedoara, colind cu capra sau turca in Moldova si Ardeal, borita (de la bour) in Transilvania de Sud. In Muntenia si Oltenia, capra este denumita „brezaie” (din cauza infatisarii pestrite a mastii), si obiceiul se practica mai ales de Anul Nou.https://www.youtube.com/watch?v=2HTMmBcr1EoCapra se face dintr-un lemn scurt, cioplit in forma de cap de capra, care se inveleste cu hartie rosie, peste care se pune o alta hartie, neagra, marunt taiată si incretita, sau se lipeste o piele subtire cu par pe ea.
Cercetatorii presupun ca dansul caprei, precum si alte manifestari ale mastilor zoomorfe (caiutii – feciori travestiti in cai, turca – masca de taur), intalnite in satele romanesti la vremea Craciunului provin din ceremoniile sacre arhaice inchinate mortii si renasterii divinitatii.Umblatul cu ursul este si el intalnit in preajma Anului Nou. Ursul este intruchipat de un flacau ce poarta pe cap si umeri blana unui animal, impodobita in dreptul urechilor cu ciucuri rosii. Masca este condusa de un „ursar”, insotit de muzicanti si urmat, adesea, de un intreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil in rolul „puiului de urs”). In rapaitul tobelor sau pe melodia fluierului, si ajutata de un ciomag, masca mormaie si imita pasii leganati si sacadati ai fiarei, izbind puternic pamantul cu talpile. Semnificatia este purificarea si fertilizarea solului in noul an care urmeaza. Exista ipoteza ca, la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.https://www.youtube.com/watch?v=ZVaSu_iIMuo
