Din cuprinsul articolului
Un al cincilea efort de a adopta un acord global de protecție a eșuat, după ce, discuțiile pentru adoptarea Tratatului ONU privind marea liberă au avut loc timp de două săptămâni la New York, dar guvernele nu au reușit să ajungă la un acord asupra termenilor.
În pofida faptului că apele internaționale reprezintă aproape două treimi din oceanele lumii, doar 1,2% din acestea sunt protejate.
Militanții pentru protecția mediului au numit acest lucru o „oportunitate ratată”
Ultimul acord internațional privind protecția oceanelor a fost semnat în urmă cu 40 de ani, în 1982 – Convenția ONU privind dreptul mării.
Acest acord a stabilit o zonă numită marea liberă, acele apele internaționale în care toate țările au dreptul de a pescui, de a naviga și de a face cercetări.
Viețuitoarele marine care trăiesc în afara celor 1,2% de zone protejate sunt expuse unor multiple riscuri
Acestea sunt expuse riscului de exploatare din cauza amenințărilor tot mai mari ale schimbărilor climatice, ale pescuitului excesiv și ale traficului maritim.
În ultimele două săptămâni, 168 de membri ai tratatului inițial, inclusiv UE, s-au reunit pentru a încerca să încheie un nou acord.
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), care documentează starea biodiversității mondiale, a vorbit cu BBC News în timpul conferinței.
Kristina Gjerde, consilier principal pentru Marea liberă, a explicat de ce acest tratat este atât de important: „Marea liberă este inima albastră vitală a planetei.
„Ceea ce se întâmplă în marea liberă afectează comunitățile noastre de coastă, afectează pescuitul, afectează biodiversitatea – lucruri la care ținem cu toții foarte mult.”
Negocierile s-au axat pe patru domenii-cheie:
- Crearea de zone marine protejate
- Îmbunătățirea evaluărilor de impact asupra mediului
- Asigurarea finanțării și a consolidării capacităților pentru țările în curs de dezvoltare
- Utilizarea resurselor genetice marine – material biologic provenit din plante și animale din ocean care poate aduce beneficii pentru societate, cum ar fi produse farmaceutice, procese industriale și alimente
Peste 70 de țări, inclusiv Marea Britanie, vor să includă 30% din suprafața oceanelor lumii în zone protejate
Acest lucru ar impune limite privind pescuitul, rutele de navigație și activitățile de explorare, cum ar fi mineritul la mare adâncime.
Exploatarea minieră la mare adâncime înseamnă extragerea de minerale de pe fundul mării care se află la 200 de metri sau mai mult de suprafață. Printre aceste minerale se numără cobaltul, care este utilizat în industria electronică, dar procesul ar putea fi toxic pentru viața marină, potrivit IUCN.
Până în martie 2022, Autoritatea Internațională pentru Fundul Mării și Oceanelor, care reglementează aceste activități, a emis 31 de contracte de explorare a adâncurilor marine pentru minerale.
Însă, țările nu au reușit să ajungă la un acord asupra unor aspecte esențiale, cum ar fi drepturile de pescuit, precum și finanțarea și sprijinul acordat țărilor în curs de dezvoltare.
Jessica Battle, expertă principală în guvernanța oceanelor de la World Wildlife Foundation (WWF), care a participat la negocieri, a declarat pentru BBC News că Arctica a fost o problemă care a provocat diviziuni:
„Pe măsură ce se va deschide din cauza schimbărilor climatice și vom avea ierni mult mai scurte, se va crea o nouă zonă de extracție”.
Există temeri că, fără acest tratat, nu numai că speciile marine nu vor fi protejate, dar, de asemenea, unele specii nu vor fi descoperite înainte de a dispărea.
Rechinii, razele și peștii sunt amenințați cu dispariția într-un procent crescut
Potrivit IUCN, acestea se confruntă cu o criză globală de extincție și reprezintă unul dintre cele mai amenințate grupuri de specii din lume, mai ales acum, când un al cincilea efort de a adopta un acord global de protecție a eșuat.
Specii din întreaga lume evaluate în funcție de pericolul de dispariție (speciile evaluate includ homari, raci de apă dulce și creveți de apă dulce)
Recif de corali – 15%
Rechini și raze – 90+%
Pești – 67%
Moluște – 11%
Alge verzi – 0,1 %
Cercetările publicate la începutul acestui an și finanțate de Administrația Națională Oceanică și Atmosferică sugerează că între 10% și 15% din speciile marine sunt deja în pericol de dispariție.
Rechinii și alte specii migratoare, cum ar fi broaștele țestoase și balenele, se deplasează prin oceanele lumii, interacționând cu anumite activități realizate de om, cum ar fi transportul maritim, ceea ce le poate cauza răni grave și chiar moartea.
De asemenea, toate speciile de rechini și raze sunt pescuite excesiv – ceea ce duce la un declin rapid al populației.
O astfel de reducere a numărului de animale a fost observată în majoritatea grupurilor marine majore.
Una din zece specii marine este în pericol de dispariție
Ponderea speciilor amenințate cu dispariția (speciile evaluate includ homari, raci de apă dulce și creveți de apă dulce)
33% – recif de corali
31% – rechinii și raze
28% – crustacee selectate
15% – peștii
Nu este încă clar când se vor reuni din nou țările pentru a continua negocierile, dar a fost stabilit un termen limită pentru sfârșitul anului.
Până în ianuarie, acestea au un calendar încărcat de reuniuni internaționale pe alte teme, inclusiv conferința anuală privind clima COP27 și reuniunea Adunării Generale a ONU.
În cazul în care tratatul va fi semnat, va mai fi încă mult de lucru
Tratatul nu va preciza ce zone ale oceanului vor fi plasate sub protecție marină, ci doar procesul prin care organizațiile și țările pot depune cereri în acest sens.
De asemenea, nu se așteaptă ca tratatul să includă cifre exacte cu privire la sprijinul financiar pe care națiunile în curs de dezvoltare îl vor primi din partea țărilor dezvoltate, a declarat Liz Karan, director de proiect pentru campania Pews High Seas, pentru BBC News.
Iar doamna Karan a spus că „în tratatul anterior, din 1982, au existat promisiuni de sprijin care nu au fost îndeplinite, iar acest lucru a lăsat unele națiuni în curs de dezvoltare frustrate”.
Soarta oceanelor depinde, de asemenea, de acțiunea globală privind schimbările climatice, care este decisă în cadrul altor negocieri ale ONU.
Potrivit Nasa, mările lumii au absorbit 90% din încălzirea care a avut loc din cauza creșterii gazelor cu efect de seră produse de activitățile umane.
„Jumătatea planetei noastre care reprezintă marea liberă protejează viața terestră de cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice”, a declarat profesorul Alex Rogers de la Universitatea Oxford, Marea Britanie, care a furnizat dovezi pentru a sprijini procesul de elaborare a tratatului ONU.
