Părintelui Macarie, mărturisiri cruciale. În urmă cu 40 de ani, Părintele Ignatie era frate de mânăstire. Rămăsese peste zece ani în starea aceasta pentru a se convinge că are cu adevărat calităţile unui călugăr. Părintele Ignatie – pe atunci fratele Iordan –, de loc din sudul Moldovei, era şi ceea ce numesc oamenii Bisericii „o liră duhovnicească”.Şi unul de cea mai bună calitate, aşa cum o arată şi volumele sale, în jur de zece la număr. Urcând pe pridvorul unde se afla chilia sa, împreună cu un distins matematician cu care venisem, s-a deschis uşa chiliei vecinului Părintelui Iordan şi am văzut o scenă de mare gingăşie: Părintele ieşea cu trei castronaşe de inox pentru cei trei pisoiaşi ai săi, care au început să mănânce din ele foarte voioşi.Afecţiunea pentru animale a călugărilor şi călugăriţelor, îndeosebi pentru pisici, sau pentru păsări (mai ales pentru cele cântătoare), este un lucru bine cunoscut. În cartea de căpătâi a monahilor, Patericul, există multe şi frumoase episoade în acest sens, celebru fiind leul Părintelui Gherasim. Aş vrea să rezum o povestire foarte puţin cunoscută în acest sens, aflată în Proloagele de la Neamţ.Citește continuarea…
