Părintelui Macarie, mărturisiri cruciale: „Am doi copii care vin în fiecare seară….”

Părintelui Macarie, mărturisiri cruciale. În urmă cu 40 de ani, Părintele Ignatie era frate de mânăstire. Rămăsese peste zece ani în starea aceasta pentru se convinge că are cu adevărat calităţile unui călugăr. Părintele Ignatie – pe atunci fratele Iordan –, de loc din sudul Moldovei, era şi ceea ce numesc oamenii Bisericii „o liră duhovnicească”.Şi unul de cea mai bună calitate, aşa cum o arată şi volumele sale, în jur de zece la număr. Urcând pe pridvorul unde se afla chilia sa, împreună cu un distins matematician cu care venisem, s-a deschis uşa chiliei vecinului Părintelui Iordan şi am văzut o scenă de mare gingăşie: Părintele ieşea cu trei castronaşe de inox pentru cei trei pisoiaşi ai săi, care au început să mănânce din ele foarte voioşi.Afecţiunea pentru animale a călugărilor şi călugăriţelor, îndeosebi pentru pisici, sau pentru păsări (mai ales pentru cele cântătoare), este un lucru bine cunoscut. În cartea de căpătâi a monahilor, Patericul, există multe şi frumoase episoade în acest sens, celebru fiind leul Părintelui Gherasim. Aş vrea să rezum o povestire foarte puţin cunoscută în acest sens, aflată în Proloagele de la Neamţ.Citește continuarea…