Paraziții intestinali la pisici și metode de deparazitare

Trebuie să știm că paraziții intestinali sunt o problemă comună la pisici, având incidență ridicată, care variază în funcție de mediul în care trăiește pisica. Paraziții sunt organisme protozoare sau unicelulare.

De obicei, acestea cauzează simptome variate, care au ca efect secundar important scăderea imunității, astfel că pisica devine mai predispusă la infecții virale, bacteriene și la alte boli. Din păcate, în unele cazuri este mai greu de identificat infectarea pisicii, mai ales atunci când aceasta iese și în afara locuinței.

Este important de spus că unii paraziți intestinali ai pisicii au capacitatea de a infecta oamenii.

Deparazitarea preventivă și periodică a pisicii este cea mai bună și mai simplă măsură preventivă atât pentru sănătatea acesteia, cât și a proprietarilor pisicii.

Tipuri de paraziți intestinali care sunt întâlniți la pisici

Sunt multe familii de paraziți intestinali care pot infecta pisicile. În funcție de categorie, sunt viermi inelați, lați, cu cârlig sau bici și protozoare.

Viermii rotunzi/inelați (Toxascaris leonina și Toxocara cati) sunt cel mai frecvent parazit intestinal al pisicilor, afectând 25% până la 75% dintre pisici. Viermii rotunzi adulți au o lungime de 7-12 centimetri și trăiesc în intestinul pisicii, unde se atașează de pereții intestinali și consumă alimentele ingerate de gazdă. Ouăle sunt eliminate prin fecale. Infecția se produce prin ingerarea ouălor sau a rozătoarelor, care sunt gazde de transport.

Infecția este, de obicei, benignă, dar pisoii afectați pot prezenta vărsături, diaree, constipație sau pierderea poftei de mâncare. Dacă nu sunt tratate, infecțiile provoacă anemie sau afecțiuni digestive severe. Toxocara poate infecta oamenii.

Viermii cu cârlig (Ancylostoma și Uncinaria) sunt viermi subțiri, de circa un centimetru lungime, care trăiesc atașați de mucoasele intestinale, unde se hrănesc cu sângele gazdei. Din cauza dimensiunilor mici, nu sunt vizibili în fecalele pisicilor infectate.

Infecția pisicii este de lungă durată, dar mai rară decât cea cu viermi rotunzi.

Pisicile adulte se infectează cu larvele viermilor care le pătrund prin piele sau sunt ingerate. Larvele migrează către plămâni și apoi, spre intestine, unde se dezvoltă în viermi adulți.

Infecția provoacă diaree și pierderea în greutate, iar parazitismul sever poate genera anemie severă. În aceste cazuri, fecalele pisicii pot fi negre și întunecate, din cauza prezenței sângelui digerat. Infecția este ușor de diagnosticat și de tratat. Larvele viermilor cu cârlig pot contamina omul.

Tenia (Cestode) are corp lung, turtit, care seamănă cu o panglică. Tenia adultă trăiește în intestinul subțire, cu capul bine înfipt în mucoasa intestinală, absorbind nutrienții consumați de gazdă. Pisicile se infectează cu tenii prin ingerarea puricilor infectați sau prin consumul de rozătoare. Unele specii de tenie, care infectează pisicile, pot provoca boli și omului.

Viermii stomacali (Ollanului tricuspis and Physaloptera) trăiesc în stomacul pisicii și apar cel mai frecvent în rândul pisicilor sterilizate sau la cele care trăiesc mai multe, în comun.

Viermii pot fi contractați prin ingerarea greierilor sau gândacilor ori de la rozătoare. Infecția provoacă vărsături cronice și lipsa poftei de mâncare, împreună cu pierderea în greutate și subnutriția, deși există și pisici care nu prezintă semne de boală.

Isospora sunt organisme microscopice unicelulare care provoacă coccidioză. Infecția este foarte frecventă, dar, de cele mai multe ori, nu cauzează probleme la pisicile adulte, însă poate provoca boli semnificative la pui. Isospora pisicilor nu afectează omul.

Parazitul Giardia Lamblia face parte din familia protozoarelor, fiind un organism unicelular, care se pune în mișcare cu ajutorul cozilor asemănătoare biciului și parazitează intestinul subțire. Chisturile Giardia sunt foarte rezistente la îngheț și la clorinarea apei municipale.

Infecția cu Giardia, numită giardioză, apare destul de rar la pisici, dar este mai frecventă în gospodăriile unde sunt mai multe pisici. Simptomele infecției pot include diaree acută sau cronică, deși majoritatea pisicilor infectate cu Giardia nu prezintă semne. Nu este sigur dacă speciile de Giardia care infectează pisicile sunt contagioase pentru oameni sau invers, deși studii recente sugerează posibilitatea transmiterii infecției de la pisică la om și invers.

Toxoplasma gondii. Infecția cu acest parazit unicelular este destul de frecventă, dar rareori provoacă boli la pisici. Pisica se poate infecta consumând carne crudă. Toxoplasmoza poate fi transmisă oamenilor, însă majoritatea persoanelor sănătoase infectate cu acest organism nu prezintă niciun semn de boală; excepție fac cele cu imunitatea compromisă și femeile însărcinate, ambele categorii fiind foarte vulnerabile la această infecție.

Contaminarea cu paraziți intestinali. Cum se poate infecta pisica

Modul de contaminare este diferit de la un tip de parazit intestinal la altul. Este cert că pisicile care stau doar în casă sunt mai puțin expuse, dar, chiar și în cazul lor, riscul există. Cele mai expuse sunt pisicile care merg regulat afară și care hoinăresc în spații unde ajung și alte pisici sau animale.

Carnea crudă, muștele, gândacii sunt alte căi care pot duce la infectarea pisicilor, inclusiv a celor care stau doar în casă. Aptitudinile de prădător ale acestora le vor face să prindă insecte, unele dintre ele fiind purtătoare ai paraziților.

Pisicile care vânează șoareci sunt foarte predispuse la infecțiile cu paraziți intestinali. O altă sursă de infecție este litiera folosită în comun de mai multe pisici. Puricii pot transmite infecțiile cu paraziți intestinali, aceștia fiind gazde pentru ouă și larve.

Chiar și pisicile care stau doar în casă se pot contamina cu paraziți aduși de afară, pe tălpile încălțămintei. Unul dintre obiceiurile pisicii este acela de a se tăvăli, iar ouăle sau larvele se prind de blana pisici care, ulterior, le va ingera atunci când se spală. Prezența unui cățel care iese regulat afară, în casa unde se află o pisica, va crește riscul infectării acesteia.

Simptomele infectării pisicii cu paraziți intestinali

Infecțiile cu paraziți intestinali (viermi sau protozoare), de intensitate mică, pot să nu producă semne clinice pisicilor adulte. Cu toate acestea, paraziții nu dispar de la sine și, în cele mai multe cazuri, infecția se amplifică în timp.

Un anumit grad de infestare va duce la apariția simptomelor. Indiferent de tipul de parazit intestinal, semnele comune ale infecției sunt:

• Pierderea în greutate – este unul dintre semnele comune de boală. Deși apetitul pisicii este normal, aceasta slăbește în mod vizibil. La aceasta se adaugă un stomac umflat, moale, cu aspect plin.
• Vărsăturile repetate sunt un alt simptom. Pisicile vomită relativ frecvent, dar atunci când aceste vărsături se repeta des și conțin hrană parțial digerată, poate fi un simptom al infecției cu paraziți intestinali.
• Starea blănii se schimbă – dacă, în mod normal, blana pisicii este moale și lucioasă, în cazul infecției cu paraziți, aceasta devine aspră și este lipsită de strălucire. În unele cazuri, pisica poate prezenta o pierdere abundentă a părului, dar și unele iritații pe piele.
• Diareea – scaunele moi, cu o consistență semilichidă sau fragmentată, și prezența mucozităților sau a urmelor de sânge sunt semne ale paraziților.
• Infecția cu protozoare produce scaune cu sânge sau dure, foarte închise la culoare, ca urmare a sângerărilor intestinale.
• Paraziții sunt vizibili în scaunul pisicii și, de asemenea, în jurul anusului sau, eventual, în litieră. Dat fiind faptul că viermii intestinali au dimensiuni variate, unii dintre ei fiind foarte mici, este posibil ca aceștia să nu fie sesizabili, dar un examen de laborator îi va detecta. Unii viermi sunt lungi și pot ajunge chiar și la 10 centimetri lungime, sunt mereu albi și, uneori, sunt vizibili în fecalele pisicii. Este puțin probabil să poată fi identificați viermi întregi, dar secțiuni ale acestora, sub forma unor firișoare albe sau boabe mici, albe, pot să apară.

Comportamentul neobișnuit este un cumul. Pisica este letargică, nu se joacă, este lipsită de energie și indiferentă la lucruri care, de regulă, îi provocau atenție. Un alt comportament neobișnuit este acela că se târăște cu fundul, pentru că viermii intestinali provoacă, aproape mereu, o iritație în zona anusului.

Anemia este un alt simptom care poate fi confirmat de analizele de laborator, dar poate fi presupus și de culoarea palidă a gingiilor pisicii. Anemia apare mai ales în cazul infecției cu protozoare.

Dat fiind faptul că paraziții, indiferent de tipul lor, migrează din stomac și intestin la alte organe, pisica poate prezenta și o tuse persistentă, mai ales în cazul infestărilor grave, cronice.

În toate aceste cazuri, mica felină trebuie dusă la medicul veterinar, pentru că, în caz contrar, starea generală se va agrava. Medicul poate stabili cu precizie tipul sau tipurile de paraziți intestinali. Sunt posibile infecții concomitente cu mai multe tipuri de viermi.

Tratamentul pentru infecția cu paraziți intestinali ai pisicii

Viermii intestinali și protozoarele sunt tratabile. Este important, însă, ca tipul paraziților și gradul de infectare să fie identificate corect, înainte de apariția stadiilor avansate de infestare. Medicul veterinar poate prescrie medicamentul adecvat pentru deparazitare (antihelmintic), împreună cu un protocol de administrare adecvat.

Medicamentele au efecte diferite în funcție de tipul de parazit. În cazul teniilor, acestea sunt omorâte în intestin și eliminate fragmentat. Alte medicamente produc desprinderea viermilor din peretele intestinal și eliminarea în fecale. În unele cazuri, terapia omoară paraziții adulți, dar nu afectează ouăle sau larvele acestora, astfel că tratamentul trebuie repetat la intervale de 3-4 săptămâni și apoi la fiecare 3-4 luni, pentru a preveni o reinfestare.

În unele cazuri, viermii migrează în plămâni sau/și inimă, iar terapia este complexă și combinată: medicamente orale și injectabile, antibiotice, diete speciale și diuretice.

Pastilele pentru paraziți intestinali la pisici se administrează doar cu recomandarea medicului, dat fiind faptul că terapia este una complexă care, de cele mai multe ori, trebuie repetată pentru a vindeca pisica.

Deparazitarea internă a pisicii se poate face și preventiv. În cazul pisoilor, tratamentul inițial se face la vârsta de trei săptămâni, apoi se repetă la intervalele indicate de medic. De regulă, se aplică un protocol anual de deparazitare, dar și preventiv. Dacă ai mai multe animale de companie, recomandat este să fie deparazitate toate în aceeași perioadă.

Cum putem preveni infectarea pisicii cu paraziți intestinali

Există diverse măsuri preventive pentru a preveni infecția cu paraziți intestinali la pisică. Prevenția începe cu tratamentul inițial, care trebuie făcut tuturor pisoilor, la vârsta de trei săptămâni, cu scop preventiv sau terapeutic, în cazul în care puii au luat paraziți de la mama lor. Larvele acestor viermi sunt transmise foarte ușor de la mamă, transplacentar sau prin alăptare.

O altă măsură preventivă este tratarea pisicilor care alăptează, cu scop preventiv sau terapeutic.

Medicamentele preventive lunare sunt administrate pe tot parcursul anului pisicilor al căror comportament le predispune la un risc ridicat de infestare (pisici care hoinăresc sau vânează constant rozătoare). La acestea, se pot adăuga examenele materiilor fecale ale pisici, de 2-3 ori pe an, dacă stilul de viață presupune o vulnerabilitate mare. Pisicile care locuiesc în interior sunt mai ferite de riscul infecției cu paraziți, dar și în cazul lor, deparazitarea periodica este bine-venită.

Colectarea zilnică a fecalelor din litieră și a celor din aer liber, concomitent cu păstrarea unor condiții sanitare și igienice în casă și evitarea expunerii pisicii în locuri potențial contaminate sunt necesare. Litiera pisicii trebuie schimbată complet la cel mult trei săptămâni, indiferent de tipul de așternut folosit și apoi curățată și dezinfectată înainte de a pune nisip nou. O măsură eficientă este prevenirea infestării cu purici, care sunt vectori ai paraziților intestinali.