Cine nu cunoaste inca povestea lui Hachiko, cainele devotat, care aproape un deceniu si-a asteptat stapanul sa coboare din trenul in care urca in fiecare dimineata, calatorind spre serviciu?Hachi s-a nascut pe 10 noiembrie 1923, in apropierea orasului Ōdate din Prefectura Akita, Japonia. Incepand din 1924 Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultura a Universitatii din Tokio, l-a tinut pe Hachikō ca animal de companie. Pe durata vietii stapanului sau, Hachikō il insotea dimineata la Gara Shibuya, iar la intoarcerea acestuia de la serviciu, il astepta in acelasi loc din apropierea garii. Cei doi si-au continuat rutina zilnica pana pe 21 mai 1925, cand Ueno nu s-a mai intors seara din obisnuita sa calatorie cu trenul, deoarece suferise un atac cerebral. Profesorul a murit si nu s-a mai intors niciodata in gara unde prietenul sau il astepta si unde a continuat sa-l astepte, prin multimea calatorilor, timp de noua ani. Hachikō a intrat in posesia altor proprietari, dar a evadat, aparand mereu la vechea sa casa unde fusese crescut de profesorul Ueno.In cele din urma, a realizat ca profesorul Ueno nu mai locuia acolo asa ca s-a dus sa il caute in gara unde il insotise de atatea ori inainte. In fiecare zi, Hachikō a asteptat intoarcerea stapanului sau, dar niciodata nu si-a mai vazut prietenul printre calatorii coborati din tren. Prezenta sa zilnica si privirea fixa asupra trenului a atras atentia celor care calatoreau frecvent (navetisti) si care vazusera anterior cainele alaturi de profesorul Ueno. Acestia i-au adus alimente si l-au hranit pe durata asteptarii sale. Hachikō si-a asteptat stapanul timp de noua ani.In 1925, un student al profesorului Ueno a vazut cainele in Gara Shibuya si l-a urmarit pana la casa lui Kikuzaboro Kobayashi, fostul gradinar al lui Ueno si unde a aflat informatii despre istoria vietii lui Hachikō. La scurt timp dupa aceasta intalnire, fostul student a publicat un recensamant documentat al rasei Akita din Japonia. Din cercetarile sale a rezultat faptul ca existau doar 30 de exemplare de rasa pura, printre acestea aflandu-se si Hachikō din Gara Shibuya. Studentul s-a intors frecvent sa-l viziteze pe Hachikō si a publicat de-a lungul anilor o serie de articole referitoare la remarcabilul sau devotament. In 1932, unul dintre articolele publicate in unul dintre cele mai mari ziare din Tokio (Tokyo Asahi Shimbun) a plasat cainele in centrul atentiei publice. Hachikō a devenit rapid un simbol national, impresia asupra societatii japoneze fiind atat de mare incat profesorii si parintii il foloseau drept exemplu de urmat copiilor cultivand astfel spiritul loialitatii familiale. Un binecunoscut artist japonez a executat o statuie a lui Hachikō, iar dezvoltarea rasei Akita a cunoscut un avant printre crescatorii de animale. Devotamentul legendar al lui Hachikō devenise in Japonia un simbol national al loialitatii.Hachikō a murit pe 8 martie 1935. Trupul sau a fost gasit pe o strada din Shibuya. Dupa decenii de zvonuri, in martie 2011, cercetatorii s-au decis asupra cauzei decesului lui Hachikō. Cainele suferea de cancer terminal, inima sa era infectata cu viermi filiformi, iar in stomac s-au gasit patru betisoare yakitori (betisoare in care se pun frigaruile), dar betisoarele nu au deteriorat stomacul si nici nu au cauzat decesul acestuia. Corpul sau impaiat si zgarda sunt pastrate la Muzeul National de Stiinte al Japoniei din Ueno, Tokio.Sursa text: istorie-pe-scurt.ro
