Poveste sfâșietoare: Hachiko, câinele care și-a așteptat stăpânul aproape un deceniu, a murit pe 8 martie 1935 Hachi s-a născut pe 10 noiembrie 1923, în apropierea oraşului Ōdate din Prefectura Akita, Japonia. Începând din 1924 Hidesaburō Ueno, profesor la catedră de agricultură a Universităţii din Tokio, l-a ţinut pe Hachikō că animal de companie. Pe durata vieţii stăpânului sau, Hachikō îl însoţea dimineaţă la Gara Shibuya, iar la întoarcerea acestuia de la serviciu, îl aştepta în acelaşi loc din apropierea gării. Cei doi şi-au continuat rutină zilnică până pe 21 mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors seară din obişnuită să călătorie cu trenul, deoarece suferise un atac cerebral. Profesorul a murit şi nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul sau îl aştepta şi unde a continuat să-l aştepte, prin mulţimea călătorilor, timp de nouă ani. Hachikō a intrat în posesia altor proprietari, dar a evadat, apărând mereu la vechea să casă unde fusese crescut de profesorul Ueno.În cele din urmă, a realizat că profesorul Ueno nu mai locuia acolo aşa că s-a dus să îl caute în gara unde îl însoţise de atâtea ori înainte. În fiecare zi, Hachikō a aşteptat întoarcerea stăpânului sau, dar niciodată nu şi-a mai văzut prietenul printre călătorii coborâti din tren. Prezenţa să zilnică şi privirea fixă asupra trenului a atras atenţia celor care călătoreau frecvent (navetişti) şi care văzuseră anterior câinele alături de profesorul Ueno. Aceştia i-au adus alimente şi l-au hrănit pe durata aşteptării sale. Hachikō şi-a aşteptat stăpânul timp de nouă ani.În 1925, un student al profesorului Ueno a văzut câinele în Gara Shibuya şi l-a urmărit până la casă lui Kikuzaboro Kobayashi, fostul grădinar al lui Ueno şi unde a aflat informaţii despre istoria vieţii lui Hachikō. La scurt timp după această întâlnire, fostul student a publicat un recensământ documentat al rasei Akita din Japonia. Din cercetările sale a rezultat faptul că existau doar 30 de exemplare de rasă pură, printre acestea aflându-se şi Hachikō din Gara Shibuya. Studentul s-a întors frecvent să-l viziteze pe Hachikō şi a publicat de-a lungul anilor o serie de articole referitoare la remarcabilul sau devotament. În 1932, unul dintre articolele publicate în unul dintre cele mai mari ziare din Tokio (Tokyo Asahi Shimbun) a plasat câinele în centrul atenţiei publice. Hachikō a devenit rapid un simbol naţional, impresia asupra societăţii japoneze fiind atât de mare încât profesorii şi părinţii îl foloseau drept exemplu de urmat copiilor cultivând astfel spiritul loialităţii familiale. Un binecunoscut artist japonez a executat o statuie a lui Hachikō, iar dezvoltarea rasei Akita a cunoscut un avant printre crescătorii de animale. Devotamentul legendar al lui Hachikō devenise în Japonia un simbol naţional al loialităţii.Hachikō a murit pe 8 martie 1935. Trupul sau a fost găsit pe o stradă din Shibuya. După nenumărate zvonuri, în martie 2011, cercetătorii s-au decis asupra cauzei decesului lui Hachikō.Câinele suferea de cancer terminal, inima să era infectată cu viermi filiformi, iar în stomac s-au găsit patru beţişoare yakitori (beţişoare în care se pun frigăruile), dar beţişoarele nu au deteriorat stomacul şi nici nu au cauzat decesul acestuia. Corpul sau împăiat şi zgarda sunt păstrate la Muzeul Naţional de Ştiinţe al Japoniei din Ueno, Tokio.
