Pe cât sunt de drăguțe pe atât sunt de periculoase. Faceți cunoștință cu cel mai ucigaș mamifer din lume: suricata

Dacă v-aș ruga să numiți cel mai criminal mamifer din lume, răspunsul dumneavoastră ar putea fi masculul uman, sau poate un cimpanzeu alfa războinic sau poate chiar un elefant care își apără teritoriul. Adevărul este altul și vine sub forma unui animăluț cât se poate de drăguț. Suricata a fost demascată în cadrul unui studiu științific ca fiind cel mai criminal dintre cele peste 1.000 de mamifere.

Una din cinci va fi ucisă violent de o altă suricată, probabil de propria mamă, soră sau mătușă, demonstrând astfel că femela speciei este într-adevăr mai mortală decât masculul.

Aceste manguste mici și sociale sunt carismatice și cuceritoare. Sunt niște personaje atât de maniacale și comice, iar societatea lor cooperantă este atât de captivantă. Dar aparențele pot fi înșelătoare. 

Suricatele, infanticidul și canibalismul 

Suricatele trăiesc în clanuri familiale de până la 50 de exemplare. Societatea lor se bazează pe o competiție reproductivă nemiloasă între femelele foarte apropiate care, atunci când sunt însărcinate, își ucid și își mănâncă cu ușurință puii.

Această bonanță a mâncării de pui este ținută în frâu de omnipotența unei matriarhi care are o politică de toleranță zero în ceea ce privește reproducerea subordonaților. Scopul ei este de a împiedica orice rudă de sex feminin să se reproducă în timpul domniei sale – și de a le convinge să aibă grijă de ea în schimb. Ca atare, ea monopolizează 80% din reproducere și va recurge la șantaj și crimă pentru a atinge acest scop.

Posturile vacante pentru dominație nu apar des. Atunci când moare o matriarhă, postul de conducere revine celei mai bătrâne și mai grele femele din grup. Din momentul în care își moștenește statutul, mărimea noii alfa crește, nivelul de testosteron crește, iar ostilitatea ei față de celelalte femele crește vertiginos,  în special față de cele mai apropiate ca vârstă și mărime, și anume surorile ei și, mai târziu, fiicele ei.

Lumea crudă a suricatelor

Matriarhul va mânca în mod competitiv pentru a-și păstra autoritatea voluminoasă, iar orice femelă care se apropie în mod incomod de dimensiunea sa supremă va fi evacuată. În cazul în care o altă femelă îndrăznește să nască, matriarha îi va ucide puii.

În Kalahari, alungarea este practic o condamnare la moarte. Urmează o avalanșă de abuzuri fizice, care pot, de asemenea, să suprime reproducerea rivalei. În cazul în care o altă femelă îndrăznește să nască, matriarhul îi va ucide puii – adesea propriii nepoți – și o va alunga. Dacă sunt norocoase, celor evacuate li se poate permite să se întoarcă cu o singură condiție: să facă pe asistentele medicale pentru puii mamei lor criminale.

Alăptatul este sarcină serioasă, dar femelele nu au de ales. Este o formă de „chirie”. Așa se explică curiozitatea altruismului indivizilor motivați în mod inerent. Având în vedere înrudirea lor, a ajuta la creșterea puilor mamei înseamnă că împart ADN-ul. Iar dacă o subordonată reușește să rămână, există întotdeauna șansa ca ea să se ridice și să se reproducă singură. Este departe de imaginea lor de telenovelă familială, dar societatea suricată este, de fapt, o lume nemiloasă, potrivit discoverwildlife.com.