Personalitatea câinelui ajunge să imite trăsăturile stăpânului? Specialiștii au răspunsul
Personalitatea este totul. Indiferent că este un câine de rasă sau un câine dintr-o rasă comună, mai devreme sau mai târziu, câinii ajung să imite personalitatea stăpânilor.
Cercetătorii au demonstrat că patrupedele trec prin aceleaşi schimbări de personalitate prin care trec oamenii în cursul vieţii lor.
„Atunci când oamenii trec prin schimbări majore în viaţa lor, trăsăturile de personalitate se schimbă”, a precizat William Chopik, autorul principal al studiului şi profesor de psihologie la Michigan State University. „Am găsit că acest lucru se întâmplă şi la câini – într-un grad surprinzător de mare”, a adăugat Chopik.
Celebrul profesor mai spune că „personalităţile câinilor să fie destul de stabile pentru că nu au schimbări majore ale vieţii precum oamenii. Am scos la iveală similarităţi cu stăpânii lor, timpul optim pentru dresaj şi chiar o perioadă în vieţile lor când devin mai agresivi cu alte animale”, a mai spus Chopik.
Legat de acest subiect, stăpâna unui câine a povestit ce personalitate puternică are câinele pe care l-a adoptat.
„Pe Bruce l-am văzut întâmplător pe Facebook, într-o palmă, având două luni și fiind dat spre adopție.
Pur și simplu ne-a intrat în inimioară și nu ne-am putut abține să nu-l aducem în viață noastră. Așa că două zile mai târziu, era acasă. Fiind primul nostru cățel, am fost la medic și așa am aflat că e prea mic pentru vârstă lui (cei doi frați ai lui erau de două ori mai mari) și era rahitic. Cu răbdare și interes i-am administrat mâncare cu anumite vitamine și îl cântăream zilnic. Încet, încet a început să devină puternic.
Special este pentru că e al nostru și ne bucură fiecare zi și nu trece o zi fară să-i zâmbim. Are o personalitate puternică și este foarte individualist, ferindu-se de îmbrățișări și mângâieri. E mai lipicios în caz de ploaie și vânt. Dar în familia noastră, ne acceptam așa cum suntem.
Îi plac plimbările. Îi plac muuult. Plimbările prin păduri, pe câmp etc. Îi place să alerge. Chiar dacă are lăbuțe scurte, aleargă mult și doarme restul zilei când ajungem acasă. De când se știe are conserva de la ora 17.00 și nu uită niciodată de ea.
La scurt timp după ce l-am adoptat am fost nevoiți să-l lăsăm puțin singur acasă. Era tare mic și nu reușea să urce nici măcar o treaptă. Noi aveam câteva, având dormitorul la etaj. Când ne-am întors l-am găsit sus. Cu siguranță nu s-a plictisit cât a stat singur.
La al doilea Crăciun, când avea un an și puțin, i-am împachetat frumos prima zgardă din piele. Ne-a lăsat fară cuvinte când a început să rupă ambalajul și a despachetat cadoul. Și i-a plăcut. Și sunt multe întâmplări, a avut și o surioară pisică și au făcut multe împreună. L-am adoptat pe Bruce în ideea că noi vom lucra mult de acasă și așa vom avea timp să stăm cu el, să-l învățam lucruri și să-l scoatem la plimbări lungi. Recent a împlinit 5 ani și nimic nu s-a schimbat. Chiar vrem să-l surprindem cu vacanțe mai lungi… dar le vom face și fotografia atunci când se vor întâmpla”, a povestit femeia.
