Pace ție, – a spus blând Îngerul, așezându-se alături de Pisică pe un ram gros, scuturând zăpada de pe ea.-Salut, – Pisica a întredeschis ochiul verde, a privit lenoasă Îngerul și s-a întors.Îngerul și-a ascuns picioarele goale sub aripi și a privit în jos. Jos era o ogradă albă, multe zâmbete de copii, fulgi zburători și scârțâit de pași.-Sus te-ai cățărat, – a spus Îngerul, măsurând distanța până la pământ.-În schimb aici Alex nu mă va ajunge cu bulgării lui de zăpadă.Îngerul a dat înțelegător din cap, și și-a strâns aripile. Au tăcut.-Dar tu? Ai venit după bătrâna mea? – fără să întoarcă capul a întrebat Pisica. Avea aceeași voce lenoasă, dar Îngerul a văzut cum ochii lui s-au umplut de durere și tristețe.-Nu, nu am venit după nimeni.-A!-Norul îngrijorător a trecut. – În fiecare zi îmi spune că Îngerul o va lua- a explicat Pisica. – Se vede că după ea va veni altul…Din nou liniște. Se pare că Pisica era incomodată de prezența Îngerului și a întrebat cu indiferență:-De ce ești aici?-Am venit să mă odihnesc. L-am salvat pe un băiețel de la voi din oraș de el însuși. Și e complicată treaba asta. Acum zbor spre casă.-Înseamnă că tu și boli lecuiești?-Depinde de boală. Dar pot multe. Sunt Păzitor.-Atunci de ce stai aici? – a izbucnit Pisica. Să mergem!Cu o săritură a ajuns pe pământ. Îngerul a aterizat alături.Bătrâna era atât de slabă, încât Îngerul a observat-o cu greu printre pernele albe. Ochii îi avea închiși, iar pieptul îi tremura. Îngerul s-a apropiat de ea, și-a pus aripile albe și a început să șoptească ceva – încet și cu gingășie. În timp ce el stătea așa, Pisica a pus câteva lemne pe foc, a pus ceainicul și a pus într-o ceașcă mare cu lapte ierburi lecuitoare pentru stăpâna sa.Când Îngerul s-a îndepărtat, respirației bătrânei a devenit calmă, obrajii palizi s-au îmbujorat.-Las-o să doarmă, – a spus Pisica. – E încă slăbită.Pisica și-a șters ochii umezi.Bătrâna a dormit, iar Îngerul și Pisica au băut ceai. Pisica își tot punea frișcă în ceașcă, iar Îngerul făcea haz pe seama lui.-Eu probabil voi rămâne la voi un timp- a spus Îngerul punându-și miere în ceai. Să se facă bine bătrâna.Minutele zburau, iar de după geam se auzea vântul.-Uite, tu m-ai întrebat de ce m-am urcat așa de sus – a râs Pisica. – Am ieșit să te aștept pe tine. Și îngândurat a adăugat: Trebuie să-ți facem rost de o pereche de ciorapi. Nu e bine să umbli desculț prin zăpadă, notează iuliafuior.wordpress.com.
