Din cuprinsul articolului
Viața cu pisicile poate și ar trebui să fie o experiență foarte pozitivă, atât omul cât și pisica beneficiind de pe urma relației. Cu toate acestea, ocazional, vom întâmpina o problemă sau vom lua cunoștință de o situație din viața pisicii noastre care nu este perfectă.
Pisicile sunt creaturi adaptabile, dar uneori un anumit stil de viață sau o situație socială le va pune sub presiune. Pisicile nu sunt pregătite să își exprime deschis îngrijorările și își interiorizează stresul pentru a evita riscul de a părea vulnerabile.
Pisica și problemele de comportament
Astfel, pentru proprietar este o adevărată provocare să constate că există o problemă, deoarece, atunci când este privită în orice moment, pisica pare perfect normală. Cu toate acestea, indiciile sunt întotdeauna prezente: pisica începe să doarmă sub pat în loc să doarmă deasupra lui sau iese mai rar afară și îi ia mult timp să iasă din casă înainte de a face acest lucru. Uneori, singurul semn poate fi faptul că pisica doarme mult mai mult.
Schimbările în tiparul de comportament și în rutina zilnică normală sunt primul semn că ceva nu este în regulă și, dacă problema rămâne nerezolvată, pisica va ajunge la un nivel de stres cronic care necesită acțiuni mai demonstrative. Atunci se va comporta într-un mod care pare, pentru un ochi neinstruit, rău, irascibil sau pur și simplu nepotrivit. Pentru un proprietar de pisici perspicace, acest lucru va fi văzut drept ceea ce este: un strigăt de ajutor.
Acesta este momentul să cereți sfatul și să stabiliți rădăcina problemei, deoarece un astfel de stres pentru o pisică rareori dispare de la sine. Totuși, comportamentul problematic poate crește și descrește adesea și există tentația de a presupune, de fiecare dată, că a dispărut pentru totdeauna.
Ce constituie un comportament problematic la pisici?
Dacă un comportament inacceptabil sau inexplicabil continuă, zilnic sau sporadic, timp de câteva luni, atunci cel mai bun sfat pentru orice proprietar este să respire adânc și să abordeze problema în acel moment.
Comportamentul „problematic” al pisicii se va baza întotdeauna pe propria evaluare și percepție subiectivă a ceea ce constituie o problemă și ceea ce pare a fi în neregulă. Poate fi ceva la fel de vag ca o senzație că „nu este el însuși” sau poate ați observat că rutina și comportamentul pisicii s-au schimbat brusc.
Cu toate acestea, majoritatea comportamentelor pentru care proprietarii cer sfaturi au fost interpretate greșit de către aceștia ca fiind „comportamente rele”, cum ar fi murdărirea casei sau agresivitatea. În realitate, majoritatea acestor comportamente vor fi perfect normale pentru specie, dar se manifestă într-un loc sau într-o împrejurare inacceptabilă pentru proprietar.
Pisica poate avea un comportament reprobabil din cauza monotoniei
De exemplu, este perfect normal ca pisicile, în condiții de stres sau în situații de conflict, să pulverizeze urină ca formă de comunicare. Cu toate acestea, nu este acceptabil pentru un proprietar ca pisica să pulverizeze urină pe echipamentele electrice sau pe perdelele din interiorul casei.
Ocazional, comportamentul reprobabil este de fapt ceva ce pisica a fost învățată de către proprietar, chiar dacă în mod neintenționat. Un exemplu în acest sens ar fi pisoiul care este încurajat să se joace grosolan cu mâna proprietarului.
Cu toate acestea, deoarece este considerat distractiv și, cât timp pisoiul este mic, nu este prea dureros, nu se face nicio încercare de a întrerupe jocul atunci când mușcătura devine prea intensă și, prin urmare, pisoiul crește într-o pisică care nu știe cum să își inhibe comportamentul în timpul jocului. Această pisică poate ajunge chiar să fie etichetată ca fiind „agresivă”, potrivit icatcare.org.
Comportament agresiv generat de afecțiuni medicale
Deși comportamentul poate fi legat de probleme pur emoționale sau de un comportament normal pentru specie, multe dintre aceleași comportamente pot apărea ca rezultat direct al unei afecțiuni medicale. Unele afecțiuni medicale pot provoca comportamente neobișnuite și, uneori, bizare, care nu ar fi considerate normale pentru specia respectivă.
Durerea cronică sau asocierile dureroase cu manipularea pot determina o pisică să se comporte defensiv, ceea ce duce la manifestări de agresivitate legate de frică. Acest comportament poate fi îndreptat, de asemenea, către alte pisici ca răspuns la un sentiment de vulnerabilitate subiacent datorat bolii. Boli și afecțiuni precum osteoartrita și hipertiroidismul, de exemplu, pot fi asociate cu agresivitatea, iar cistita poate fi asociată cu murdărirea casei.
Comportamentul problematic cu o cauză fizică se rezolvă, de obicei, atunci când afecțiunea sau boala este tratată cu succes. În cazul în care problema se referă la un comportament considerat normal pentru specia respectivă sau a apărut ca urmare a unei probleme emoționale sau psihologice, atunci este necesară evaluarea și tratamentul de către un specialist în comportament. Unele afecțiuni necesită o intervenție atât medicală, cât și comportamentală, de exemplu cistita idiopatică felină.
Atunci când căutați ajutor, acesta ar trebui să fie de la medicul veterinar – soluții de bricolaj pot fi găsite pe internet sau în cărți, dar aprecierea site-urilor cu reputație și a sfaturilor relevante poate fi dificilă pentru a vă ajuta cu elementele de bază.
