„Pisicile cad întodeauna în picioare?” Miturile pe care ar trebui să nu le mai credeți

Pisicile sunt animale extraordinare, ale căror abilități îi fascinează pe cei care le iubesc, dar provoacă neîncredere și scepticism în cei care se tem de ele. De aceea, chiar și astăzi, ele sunt asociate cu povești pe cât de surprinzătoare, pe atât de ireale, ceea ce contribuie, cel mai probabil, la o neînțelegere generală și la continuitatea unor mituri.

Dar ar fi timpul să le lămurim! Așa că vă vom ajuta să cunoașteți adevărul despre 7 mituri, pentru ca aceste feline domestice să fie mai bine înțelese și respectate!

Mitul 1. Pisicile transmit astmul

Astmul este o boală inflamatorie cronică ce afectează căile respiratorii ale plămânilor și apare de obicei în urma expunerii la un factor declanșator, dar niciodată prin transmitere directă sau prin contact cu vreun agent infecțios. Iar reacția alergică pe care unii dintre noi o au în prezența pisicilor nu este cauzată de blana lor, ci mai degrabă de un alergen eliminat prin saliva lor, numit Fel D 1.

Aceasta este o proteină produsă în glandele salivare ale pisicilor, care trece în blana lor atunci când se îngrijesc. Abia apoi este răspândită în mediul înconjurător. Toate pisicile o produc, indiferent de rasă, culoare și mărimea părului, dar în zilele noastre este deja posibil să o neutralizăm în deplină siguranță prin intermediul unei alimentații specifice administrate animalului.

În plus, contactul frecvent și expunerea continuă la alergen pot contribui, în unele cazuri, la reducerea intensității simptomelor. Astfel, o persoană sensibilă poate înceta să mai fie alergică la o anumită pisică sau chiar la mai multe.

Mitul 2. Pisicile aterizează întotdeauna în picioare

Acest mit este adevărat în majoritatea cazurilor, dar nu este un adevăr absolut. Pisicile aterizează în picioare de cele mai multe ori! De fapt, ele au capacitatea de a se poziționa corect atunci când cad. Acest lucru se întâmplă doar la înălțimi mai mari de aproximativ 60 cm și atâta timp cât nu există obstacole, în care se pot lovi sau bloca, provocând dezorientare și făcând imposibilă poziționarea corectă.

Pentru înălțimi mai mici, este posibil să nu aibă suficient timp pentru a face această rotație, iar atunci când cad de la înălțimi mai mari, chiar dacă au suficient timp, prăbușirea poate fi atât de violentă încât poate provoca fracturi sau leziuni grave ale organelor interne și, în unele cazuri, chiar moartea animalului.

Prin urmare, mai ales dacă locuiți la etaje înalte, preveniți viitoarele complicații sau suferințe și țineți ferestrele închise sau protejate corespunzător cu plase de siguranță, astfel încât pisica dumneavoastră să fie mereu în siguranță.

Mitul 3. Pisicile sunt dăunătoare pentru femeile însărcinate

Pisicile sunt gazdele parazitului Toxoplasma gondii, responsabil de toxoplasmoză. Această boală poate afecta oamenii și, la femeile gravide, poate avea consecințe grave, inclusiv malformații la făt și chiar avort, motiv pentru care există informații alarmante despre această posibilă cale de transmitere.

Dar pisicile, deși fac parte din ciclul de viață al acestui parazit, nu sunt singurele care transmit boala și, în majoritatea cazurilor, nu sunt responsabile de aceasta. Pisicile cu acces în aer liber, care au obiceiul de a vâna și de a mânca carne crudă, se pot infecta mai ușor, eliminând parazitul în fecale. Și oamenii se pot infecta dacă intră în contact cu aceste fecale contaminate, introducând accidental mâinile în gură sau în ochi, fără a se spăla sau dezinfecta în prealabil.

Dar pisicile de interior care mănâncă doar hrană procesată nu au aproape niciun risc. Și, în plus, dacă îngrijirea lor medicală este mereu la zi, iar părinții animalelor de companie sunt atenți la obiceiurile lor de igienă, această transmitere va fi aproape imposibilă. Acesta este motivul pentru care cazurile de toxoplasmoză la om sunt asociate în principal cu ingerarea de alimente prost spălate sau procesate, sau de apă contaminată. De asemenea, poate fi legată de manipularea cărnii crude sau a solului contaminat, fără a dezinfecta ustensilele și mâinile.

Din păcate, din cauza unor informații alarmante, inclusiv din partea profesioniștilor din domeniul sănătății care însoțesc femeile gravide, este ușor de înțeles de ce multe pisici sunt îndepărtate temporar sau definitiv din casele lor. Dar, cu o îngrijire adecvată, nimeni nu ar trebui să renunțe la compania pisicii sale, nici măcar femeile însărcinate!

Mitul 4. Pisicile torc pentru că sunt fericite

Nu este complet clar de ce toarce pisica, dar există câteva considerații cu privire la principalele motive pentru care o face, iar fericirea nu se aplică la toate!

Toarcerea este prima formă de comunicare între pisica mamă și puii ei nou-născuți, dar este folosită și atunci când solicită hrană sau ajutor, în procesele de vindecare sau de recuperare, în situații de boală gravă, durere sau stres intens, dar și atunci când sunt fericite.

Deși s-ar putea să nu fiți sigur de ceea ce încearcă să vă spună pisica prin toarcetele sale, cel mai important lucru este să îi acordați atenție. Încercați să înțelegeți în ce context o face, limbajul corpului și tonul lor și urmăriți-i răspunsurile la reacțiile dumneavoastră. Cu timpul, vă garantăm că acest proces va deveni din ce în ce mai ușor.

Mitul 5: Pisicile sunt periculoase pentru că zgârie

Pisicile au gheare ascuțite, esențiale pentru viața lor în aer liber și deosebit de utile atunci când trebuie să se cațere sau să se apere de alte animale și amenințări.

Deoarece ghearele lor sunt retractabile, ele rămân ascunse în cea mai mare parte a timpului și sunt expuse doar atunci când au nevoie de ele și învață să le folosească în timpul copilăriei, când se joacă cu alte pisicuțe sau cu mama lor, astfel încât să știe cum să le controleze în viitor, în funcție de situație.

Însă, în zilele noastre, această interacțiune se scurtează tot mai mult (sau nu există deloc), fie la pisicuțele născute pe stradă, pentru că trec prin tot felul de adversități, dar și la pisicuțele provenite de la crescătorii, adesea îndepărtate prea devreme de familiile lor feline.

Și fără o învățare naturală sau fără o monitorizare adecvată din partea familiilor lor umane neexperimentate, devine mai dificil să controleze ghearele ascuțite. Așa că este obișnuit ca unele zgârieturi să ajungă să ne rănească pielea, prea fragilă pentru ele, atunci când sunt speriate sau manipulate necorespunzător, încercând să se elibereze sau să fugă, și fără nicio intenție în acest sens.

Cu timp și atenție, noii părinți de animale de companie pot învăța cu ușurință natura, limbajul și comportamentul pisicii nou sosite, astfel încât să știe cum să evite zgârieturile nedorite. Cel mai important este că trebuie să evite să-și folosească direct mâinile atunci când se joacă cu ele..

Mitul 6: Pisicile nu pot fi dresate

Pisicile pot aduce provocări suplimentare celor care vor să le dreseze, din cauza singularităților lor, dar niciodată imposibile. Așadar, ca și în cazul altor animale, totul depinde de motivație. Iar motivația corectă este cheia succesului oricărui dresaj, inclusiv al dresajului pisicilor.

Multe pisici sunt exclusiv de interior, trăind doar între patru pereți, așa că o bună dresură poate fi esențială pentru a le satisface nevoile de bază, permițându-le să mențină un mediu stimulativ.

Așadar, atâta timp cât sesiunile sunt scurte și interesante, astfel încât să nu se descurajeze, dresajul le menține active din punct de vedere cognitiv și, de asemenea, ajută la întărirea legăturii emoționale.

Nu renunțați dacă nu vedeți rezultate într-o fază incipientă. Continuați cu întărirea pozitivă prin îmbrățișări, jucării sau gustări gustoase – orice preferă pisica dumneavoastră, și mențineți dispoziția și regularitatea sesiunilor de dresaj!

Mitul 7: Pisicilor nu le place afecțiunea

Oricine a avut vreodată privilegiul de a împărți viața cu o pisică știe cum această afirmație nu poate fi mai departe de adevăr. Pisicile sunt animale foarte speciale în comportamentul lor și pot părea că nu au manifestări de afecțiune atât de exuberante pentru părinții lor ca și câinii, de exemplu. Dar, atunci când sunt socializate corespunzător și dacă sunt respectate în mediul lor și în individualitatea lor, ele pot crea legături la fel de afectuoase sau chiar mai afectuoase decât alte animale, iar uneori chiar devin complet dependente de prezența fizică a familiei lor umane.

De obicei, pisicile de casă  preferă să fie mângâiate sau atinse în zonele în care se află glandele lor faciale, cum ar fi baza urechilor, bărbia și în jurul obrajilor, mai degrabă decât în zone precum burta, spatele și coada. Dar, în mod ideal, ar trebui să respectați întotdeauna dorințele pisicii dumneavoastră și să îi oferiți controlul, lăsând-o să decidă dacă, când și cât timp vrea să fie mângâiată!

Pisicile sunt animale cu o sensibilitate și o inteligență extraordinare și merită respectul nostru, fără a fi judecate din lipsă de cunoștințe sau de experiență. Și, în cele mai multe cazuri, abia după ce avem o pisică, suntem capabili să le recunoaștem valoarea și să le înțelegem cu adevărat natura.

Așadar, nu vă lăsați influențați de mituri nefondate și depășiți orice preconcepție pe care ați putea-o avea despre aceste feline domestice. Odată ce vei adopta o pisică și vei simți fericirea lor alături de tine, vei înțelege de ce acest animal ne poate răvăși!