Pisicile de casă și impactul lor asupra mediului înconjurător

Pisicile de casă și impactul lor asupra mediului înconjurător. Pisicile de casă, animale de companie iubite și dulci, au devenit subiectul unor dezbateri aprinse privind impactul lor asupra mediului înconjurător și asupra faunei sălbatice.

Cu toate că adesea ne bucurăm de compania lor, este important să recunoaștem că, la nivel global, pisicile domestice pot constitui o amenințare pentru diferite specii de animale sălbatice.

Pisicile pot fi ucigași foarte eficienți, potrivit unui studiu care arată că ele mănâncă peste 2.000 de specii la nivel global – inclusiv sute de specii care reprezintă o problemă de conservare se arată într-un articol publicat de theguardian.com.

Pisicile și vânătoarea: un instinct natural

Pisicile sunt cunoscute pentru abilitățile lor de vânătoare, o caracteristică înnăscută pe care o exprimă instinctiv. Deși această trăsătură le-a asigurat supraviețuirea în mediul sălbatic, impactul asupra ecosistemelor locale este subiectul unei atenții crescute.

Pisicile de casă și impactul lor asupra mediului înconjurător. Amenințarea la nivel global

Diverse studii au evidențiat impactul negativ al pisicilor domestice asupra speciilor de păsări, mamifere și reptile. Se estimează că pisicile domestice ucid miliarde de păsări și mamifere anual la nivel global, punând în pericol populațiile de animale sălbatice.

Impactul asupra faunei sălbatice

1. Păsările: Pisicile sunt cunoscute pentru vânarea păsărilor, inclusiv a speciilor de păsări cântătoare. Această activitate poate afecta negativ populațiile de păsări, în special cele din zonele urbane.
2. Mamifere Mici: Rozătoarele și alte mamifere mici intră și ele în sfera de vânătoare a pisicilor de casă. Acest comportament poate influența echilibrul natural al ecosistemelor locale.
3. Reptile: Pisicile pot amenința și reptilele, vânând șopârle sau alte specii de reptile, ceea ce poate avea consecințe în lanț în cadrul ecosistemului.

De la domesticirea lor, în urmă cu 9.000 de ani, pisicile domestice s-au răspândit pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. În lucrarea publicată în Nature Communications, cercetătorii le descriu ca fiind „printre cele mai problematice specii invazive din lume”.

„Studiul nostru aruncă lumină asupra obiceiurilor de prădător ale unuia dintre cei mai de succes prădători invazivi din lume și cel mai larg răspândiți”, au scris în lucrare cercetătorii, conduși de Christopher Lepczyk de la Universitatea Auburn din SUA.

Păsările, mamiferele, insectele și reptilele se află în meniu, dintre care 17% reprezintă o problemă de conservare, potrivit cercetării, care este prima care cuantifică dieta lor la scară globală.

În total, pisicile mănâncă 981 de specii de păsări, 463 de reptile și 431 de mamifere – reprezentând aproximativ 90% din speciile consumate. De asemenea, s-a constatat că se hrănesc cu 119 specii de insecte și 57 de amfibieni.

Pisicile sunt deosebit de dăunătoare pe insule, unde mănâncă de trei ori mai multe specii de interes pentru conservare decât pe continente. De exemplu, se știe că au mâncat specii care acum au dispărut din sălbăticie, cum este cazul micuței păsări Stephens Island Rockwren din Noua Zeelandă și prepelița neozeelandeză.

Numai în Australia, se estimează că pisicile ucid peste 300 de milioane de animale în fiecare an, iar grupurile de protecție a mediului cer ca pisicile să fie ținute în casă. În unele locuri au fost implementate măsuri de izolare a felinelor. În orașul Walldorf, din sud-vestul Germaniei, oamenii au primit ordin să își țină pisicile închise în casă timp de trei luni, primăvara, pentru a proteja o populație pe cale de dispariție de ciocârlii cu creastă, care se înmulțesc în acea perioadă.

Măsuri pentru reducerea impactului

1. Supervizarea exteriorului: Limitarea timpului petrecut de pisici în afara casei și monitorizarea activităților lor de vânătoare pot contribui la reducerea impactului asupra faunei sălbatice.
2. Clopoței snti-sânătoare: Atașarea unor clopoței sau dispozitive anti-vânătoare la gulerul pisicii poate avertiza animalele sălbatice și reduce șansele de capturare.
3. Hrană suplimentară: O alimentație echilibrată și sănătoasă poate reduce dorința pisicilor de a vâna pentru hrană.
4. Sterilizarea/Neutrizarea: Controlul reproducției prin sterilizare sau neutrizare poate reduce numărul de pisici care contribuie la presiunea asupra faunei.

Un purtător de cuvânt al Societății Regale pentru Protecția Păsărilor (RSPB) a declarat:

„Montarea de clopoței la colierele cu eliberare rapidă și ținerea pisicilor în casă peste noapte sunt modalități simple de a reduce numărul de păsări sălbatice și alte animale sălbatice pe care le capturează. Dispozitivele cu ultrasunete pot fi, de asemenea, o modalitate inofensivă, dar eficientă de a reduce timpul petrecut de pisici în grădini.

Dincolo de grădini, vânătoarea pisicilor poate cauza probleme deosebite pentru populațiile vulnerabile și restrânse de păsări, în special pentru păsările care cuibăresc la joasă înălțime sau pe sol”, a declarat purtătorul de cuvânt.

 

Deși pisicile de casă aduc bucurie și companie în viețile noastre, este important să conștientizăm impactul lor asupra mediului înconjurător. Prin adoptarea unor măsuri responsabile și prin educație, putem contribui la menținerea unui echilibru între iubirea pentru animalele de companie și protejarea faunei sălbatice locale.