Problemele se țin lanț la adăpostul Kola Kariola! Hingherii au CAPTURAT TOȚI CÂINII

Problemele se țin lanț la adăpostul Kola Kariola! Hingherii au CAPTURAT TOȚI CÂINIIProblemele pentru Marius Chirca, cel care a pus bazele Asociației pentru Protecția Animalelor Kola Kariola, par să nu contenească în cazul animalelor salvate din adăpostul său.Pentru că în lipsa lui câteva suflete nevinovate salvate de el au fost luate de hinghier, fondatorul asociației Kola Kariola a demarat cele mai intense acțiuni de până acum împotriva hingherilor ilegali, a depus plângeri și sesizeri împotriva acestora și a făcut publice probele pe care le are.Redăm în exclusivitate povestea tristă a lui Marius Chirca:”In ultimele luni v-am tot spus in diferite postari sau live-uri ca asociatia Kola Kariola se afla intr-o situatie dificila din punct de vedere al adoptiilor si al donatiilor, situatie care nu numai ca persista, dar se agraveaza si pericolul devine major pentru animalele pe care le avem in grija, cat si pentru oamenii care lucreaza ca si salariati pentru asociatie.Sambata si duminica trecuta am fost prezenti la evenimentul Gradina cu artisti, ne-am pregatit intens, am angrenat oameni, masini care sa ne ajute sa putem participa, am investit bani in obiecte promotionale. Din pacate acest eveniment a fost un esec total pentru ca nu am reusit sa strangem nici macar banii investiti in materiale, pentru ca noi platim absolut tot pentru asemenea evenimente.A urmat deplasarea de la Constanta, peste 500 km parcursi, masa si cazare, asta pentru ca mi-am permis luxul sa stau o zi linistit in care sa incerc sa-mi incarc bateriile. Numai liniste nu am avut. Toata ziua de dinaintea procesului mi-am macinat creierii gandindu-ma la ce o sa fie in sala de judecata, ma gandeam ca sunt atat de aproape de lagarul Ovidiu si totusi nu aveam puterea sa merg pana acolo, ma gandeam ca o sa dau ochii in sala de judecata cu criminalii sau cu reprezentantii lor.In ziua cu procesul, m-am trezit de la 5.30, m-am prezentat la proces, mi-am spus punctul de vedere si am fost multumit pentru ca nu eu am fost cel care a plecat cu coada intre picioare din sala de judecata. De la instanta am fugit direct spre casa pentru ca problemele de aici nu sunt putine si chiar aveam treaba.Cat eram pe drum mi-a sunat telefonul si am fost informat ca hingherii sunt pe strada mea si au capturat toti cainii, caini pe care eu i-am sterilizat, ii hraneam, caini blanzi, unii batrani care stateau la diferite institutii protejati de paznici. M-am grabit spre casa si credeti-ma ca rareori acul vitezometrului cobora sub 200 km/h.Am reusit pana seara sa recuperez 5 caini pe care i-am pus claie peste gramada tot in curtea mea, iar a doua zi reusit sa recuperez si restul. In acea noapte nu s-a putut dormi deloc din cauza agitatiei din curte, iar a doua zi politia si-a facut aparitia la poarta din cauza reclamatiilor.Am demarat cele mai intense actiuni de pana acum impotriva hingherilor ilegali. Ieri si alaltaieri am depus plangeri si sesizeri pe unde am putut impotriva acestora si am inceput sa fac publice probele pe care le avem impotriva lor. In tot acest timp peste 500 de animale au nevoie de noi la adapost, soacra mea suna ca nu mai are mancare la caini si ca este invazie de purici si capuse, Ionut, baiatul care are grija de paralizati vrea si el liber 4 zile pentru ca este extenuat, dr Rugina imi dadea mesaje sa-mi spuna ca am nevoie de un antibiotic care nu se gaseste la noi. Stam cu 4 pui in tratament de parvo, fiind nevoit sa cumpar plasma care costa sute de lei si tratamente care ne vor costa mii de lei….si cu toate astea ieri am atins apogeul donatiilor, o persoana a donat 60 ron din care 4 lei i-a oprit banca.As vrea sa va povestesc ce am fost si ce am ajuns….am fost asociatia care cu sprijinul oamenilor si cu multa munca am reusit sa crestem ca activitate si salvari de suflete mai mult decat alte asociatii in zece ani. Am construit un adapost pe 10000 mp proprietate personala a asociatiei, am salvat mii de animale, oameni care au muncit si muncesc alaturi de noi si-au castigat cinstit o paine si au reusit sa-si intretina familiile.Am reusit performante exceptionale in colaborare cu medici de exceptie, am salvat animale care nu mai aveau nicio sansa. Aveam evenimente in diferite locatii din Bucuresti unde strangeam mii de lei. Aveam colecte o data pe luna unde o duba nu ne era suficienta sa strangem mancarea si chiar si aici reuseam sa strangem in medie 3000-4000 ron.Apareau donatii frecvente de 2000, 3000 ron, apareau contracte de sponsorizare decla diferite societati pe tot parcursul anului. Entuziasmat de toata aceasta sustinere parca prindeam putere, adapostul in care am investit enorm se ridica cazand cu ochii, tarcuri noi pentru catei apareau peste noapte, eram capabil sa fac si peste 1000 km dus intors incercand sa salvez un caz. Plateam in cabinete, plateam intotdeauna salariile la timp, lucram chiar si cu doua echipe de constructii pentru a creea rapid casute pentru animale, ma deplasam in tara la adaposturi publice incercand sa fac dreptate animalelor. Am avut capacitatea sa inchid adapostul Alexandria si sa iau 30 de caini o data, am reusit sa inchid pe perioada limitata adapostul Campina si impreuna cu alte 2 asociatii sa preluam cei 80 de caini.Aveam putere pentru ca eram sustinut si visul meu de a creea cea mai mare asociatie nu era de neindeplinit, visam sa salvez cele mai multe animale, visam sa fac cele mai multe sterilizari, visam sa fac cele mai multe adoptii prin diferite evenimente sau targuri de profil, visam sa avem reprezentanti in toate orasele mari din tara, visam sa avem puterea sa distrugem in justitie ilegalii care ucid animalele, visam sa fim cu adevarat un Smurd al animalelor.Azi, vineri 27.04, suntem intr-o situatie fara precedent, ultimele evenimente din diferite locatii din Bucuresti, abia daca mai strangem putin peste o mie lei, la colecte mancarea este din ce in ce mai putina, deasemenea si banii donati. Daca va spuneam ca pe vremuri o duba nu era suficienta, acum nu reusim sa umplem nici cele 2 caddy, unul achizitionat dupa Gala Kola Kariola, iar al doilea primit cadou de la prietena noastra draga Ene Liliana. La ultima colecta nu am strans nici macar 1000 ron, donatorii cu sume mari nu mai sunt absolut deloc, asociatiile mari care pe vremuri veneau la adapost nu mai sunt nici ele pentru ca imaginile de la noi nu sunt tragice si nu ar impresiona niciun donator.Pana nu demult va spuneam ca avem max 100 de persoane care ne sustin permanent, dar in ultima perioada si numarul acestora s-a injumatatit, oameni care dau cat pot din putinul lor. In 2018 am avut doar 2 contracte de sponsorizare fata de anul trecut cand erau mult mai multe. Nu mai reusim sa platim aproape nimic in cabinete, in adapost nu exista picior de constructor, adapost care incepe sa se deterioreze, plase rupte, balamale, zavoare, casutele cainilor, etc.In tot acest timp cererile de ajutor curg pe banda rulanta si in aceeasi proportie injuraturile oamenilor care nu inteleg ca suntem intr-un impas fara iesire.Azi, la inceput de minivacanta, nu am sa platesc diferenta de salarii oamenilor, lucru care ma doare cel mai tare, iar perspective nu sunt. Am ajuns sa am ganduri negre, am ajuns sa-mi imaginez ca-mi pleaca oamenii de la adapost, am ajuns sa-mi imaginez ca am sa fiu in situatia in care o sa se ceara salvarea cainilor de la kola kariola. Mi-e frica de epidemia de babesioza, nu am nicio solutie in momentul de fata de deparazitari. Consider ca in momentul asta tot ce-mi ramane de facut este sa lupt in continuare si tot ce mi-a mai ramas sa fac este aceasta postare in care pe scurt am incercat sa va explic situatia, voua pentru ca altcuiva nu am cui.Cum spun adevarul in randurile de mai sus, asa sa-mi ajute Dzeu!Luam pauza de la alte postari pentru ca oricum cred ca sunt in van si ne vom axa doar pe promovarea cainilor din adapost, pentru ca unica solutie in acest moment este imputinarea lor.Va rog din suflet sa intelegeti situatia actuala, sa nu ne mai trimiteti poze cu animale chinuite sau maltratate pentru ca oricat ne-am dori sa ajutam nu mai putem ajuta, iar aceasta neputinta isi pune grav amprenta pe psihicul nostru si credeti-ne, psihic suntem daramati.