Mă trezesc pe la cinci şi el la fel. Se spală, mă lasă la o cafea şi începe să se uite fix în ochii mei. Dacă aş vrea să mai stau, se poate. Dar vreau şi eu să ies. Ne urcăm în maşină. Stăm pe la Academia Militară şi mergem câteva minute până în Parcul Izvor. Mereu la ora respectivă, la Radio Cultural este câte o piesă de teatru. Azi dimineaţă se difuza un scenariu radiofonic despre Cincinat Pavelescu. Ascultă şi Dodo. Ne apropiem de parcul Izvor. Facem doar câteva minute şi mie îmi pare rău că nu mai pot asculta piesa. El este nerăbdător să se joace şi se mâţâie. Eu mă gândesc la cartierul pe care s-a făcut acest parc. Poate acţiunea din piesele radiofonice se întâmpla şi pe acolo.Noi ne plimbăm doar peste nişte ruine mascate de iarbă şi alei.
Dodo latră la trecători. Aceştia sunt funcţionarii de la Casa poporului care merg sau vin de la muncă. Merg apăsat căci lucrează în cea mai mare clădire din Europa. Dodo nu ştie şi îi mârâie. Mai ales pe cei care au şi căşti şi ascultă muzică. Nu ştiu de ce. Apoi ne întâlnim cu un nevropat, care are un câine mic de tot şi se teme de ceilalţi căţei. Pentru el nu pentru al lui. Dodo l-a învăţat şi îl evită. Stâm cam o oră şi ne ducem acasă.Câteodată ne întâlnim cu Cici. Despre ea, în curând.