Rase de câini cu cel mai ascuțit simț al mirosului. Cum a modelat simțul olfactiv al patrupezilor bunăstarea omenirii

Dintre membrii regnului animal, câinii dețin unul dintre cele mai bune simțuri ale mirosului. Simțul lor olfactiv, de fapt, îl depășește cu mult pe al nostru. Ei pot capta mirosuri la concentrații de până la 10.000 de ori mai mult decât poate percepe omul! Prin urmare, poate că nu este o surpriză faptul că mulți câini au slujbe care necesită un simț excepțional al mirosului, de la detectarea drogurilor și a explozibililor până la cancer.

Patrupezii folosesc mirosul ca simț principal, spune Dr. Meaghan Thomas, DVM, medic veterinar la East Ridge Animal Hospital. „Acest simț le permite să proceseze date în timp real din mediul lor actual, pe lângă evenimentele din trecut.” De exemplu, ei pot aprecia prin miros dacă un prădător sau o pradă a vizitat o zonă anume sau dacă există hrană disponibilă într-un areal specific.

Ce rase de câini au cel mai bun simț al mirosului?

Dr. Thomas adaugă că această trăsătură evolutivă le-a permis să supraviețuiască și să se adapteze. „Am folosit ani de zile capacitatea de dresaj a câinilor, precum și simțul lor olfactiv”, adaugă medicul veterinar. Când vine vorba de clasificarea anumitor rase de câini în funcție de simțul olfactiv, multe liste iau în considerare doar numărul de receptori olfactivi pe care îi are un canin.

Cu toate acestea, alți factori, inclusiv trăsăturile comportamentale și instinctele, pot intra în joc în anumite scenarii de adulmecare. De exemplu, câinii antrenați să recunoască bolile din organismele vii pot avea nevoie de o odorizare diferită de cea a patrupezilor antrenați să identifice minele antipersonal.

De exemplu, anumite mutații la ciobăneștii germani și belgieni pot spori abilitățile lor olfactive, făcându-i deosebit de potriviți pentru munca de detectare a mirosului.

Rase de câini care au cel mai dezvoltat simț olfactiv

Câinii de vânătoare sunt o altă rasă adesea folosită pentru simțul lor excepțional al mirosului, datorită urechilor lungi și ridurilor, care ajută la captarea și reținerea mirosurilor. Alte exemple de mirositori excelenți includ:

Teckelii; Beagle; Câinii de vânătoare Basset; Pointeri; Retrieverii, în special Labrador Retrieverii sau Harrier

Există vreo îngrijorare în ceea ce privește creșterea câinilor pentru simțul lor olfactiv extrem?

„Un câine cu un simț al mirosului foarte dezvoltat este un instrument excelent în toate liniile de lucru, de la biosecuritate la munca de poliție. Acești câini salvează vieți în fiecare zi”, spune Dr. Thomas. Ea adaugă, totuși, că, cu cât un câine de muncă are un impuls mai puternic pentru a-și face treaba, cu atât mai mult are nevoie să rămână îmbogățit.

Câinii de înaltă performanță au nevoie de părinți care au experiență în reducerea oricăror comportamente negative sau distructive care se manifestă din cauza nestimulării sau a plictiselii. Pe scurt, câinele de miros va avea nevoie de o mulțime de activități de îmbogățire și de jucării care să îl stimuleze mental pentru a-l menține fericit și sănătos, împreună cu oportunități regulate de a-și exercita talentele unice.

Cum funcționează simțul olfactiv al unui câine în funcție de dresaj

Câinii precum Greyhounds și Whippets au boturi lungi și înguste care funcționează bine pentru a urmări prada pe distanțe lungi. Pe de altă parte, exemplare precum Pugs și Bulldogs au boturi mai scurte și mai late, care sunt mai potrivite pentru a adulmeca mirosurile în spații mici și restrânse.

Anumite rase au mai mulți receptori olfactivi decât altele, dar capacitatea de dresaj a unui câine îl poate face un detector de mirosuri și mai bun. Ciobăneștii germani și labradorii, de exemplu, sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de înțelegere și pentru dorința de a munci, așa că sunt foarte bine adaptați la sarcina de detectare a mirosurilor, chiar dacă au mai puțini receptori olfactivi decât alte rase.

Cum puteți măsura simțul olfactiv al unui câine?

Experții pot măsura simțul olfactiv al unui câine în câteva moduri diferite. Specificitatea, de exemplu, se referă la capacitatea unui patruped de a detecta un anumit miros printre alte mii de mirosuri. Distanța se referă la un anumit interval pe care câinele îl poate detecta. Dar cercetătorii pot determina, de asemenea, cât de bine caninul poate asocia un miros cu un anumit obiect, persoană sau comportament.

Chiar și așa, măsurarea simțului olfactiv poate prezenta unele provocări. Aceste teste nu oferă întotdeauna o imagine completă a simțului olfactiv, deoarece intră în joc factori precum experiența, capacitatea de dresaj și inteligența acestuia.

Cu alte cuvinte, un câine antrenat să detecteze un anumit miros poate avea performanțe mai bune într-o sarcină de detectare decât un patruped la fel de capabil să miroasă, dar care nu a primit același antrenament. Informațiile livrate au fost culese de pe portalul rover.com.