Un căţel şi o pisicuţă stau frumos în vitrina unui petshop. Sau în braţele unui bărbat, la târg. Sunt atât de drăgălaşi şi cu siguranţă te tentează să-i iei acasă. Dar nu poţi, pentru că acum nu-ţi permiţi sau ai deja câţiva patrupezi. Pleci gândindu-te că îi va lua altcineva, poate o persoană cu mai mult timp liber, cu un buget mai mare ca al tău sau poate îi va lua un copil care abia aşteaptă un partener de joacă.Dar, realitatea e că acei puiuţi au foarte puţine şanse să ajungă în casele cuiva, din foarte multe motive: nu sunt rasa dorită, preţul e prea mare, animăluţul nu are actele de provenienţă etc.Şi adevărul e că animalele cresc repede, devin “prea mari” pentru fi cumpăraţi. Aşa devin, de fapt, o povară pentru crescătorii “samsari”… Ce se întâmplă cu un căţel / pisoi care nu a fost vândut?În încercarea noastră de a ajunge în spatele culiselor, să aflăm unde se produc câini pe bandă rulantă, mai ales din rasele Yorkshire, Westie, Bulldog Englez, Bulldog Francez, Bichon, Chihuahua, am descoprit secrete nespuse până acum la noi. E adevărat că ţara noastră nu e plină de „samsari de căţei” şi că în România, bunul simţ şi iubirea pentru necuvântătoare nu au fost învinse complet de dorinţa de a face bani. Dar este adevărat şi că lipsa unor legi şi a unor sancţiuni dă liber unor derapaje greu de tolerat şi care pun moralitatea şi integritatea psihică a unor oameni sub un mare semn de întrebare.Am ales să vorbim cu Iulian M. Un bărbat care are două canise, iar soţia lui are o felisă. Nu a dorit să-şi facă publică identitatea din două considerente: „Din dezvăluirea adevărului nu poate ieşi decât un scandal. Iar unii mă vor acuza că vreau să-mi fac reclamă, pe când alţii, cei care îşi bat joc de animale pentru a scoate profit, se vor comporta ca nişte mafioţi. E foarte adevărat că există o mafie a câinilor de rasă”.Iulian e un tip OK. Se vede că iubeşte animalele, fiind accesorizat cu tot felul de lucruri care simbolizează câini. Are un breloc cu “I love my dog”, poartă un tricou cu chipul unui lup şi când îi sună telefonul se aude un lătrat gros. Nu e un om sărac, dar nici foarte bogat.„Cum stai cu banii? E adevărat că te poţi îmbogăţi din afacerile cu câini?”, îl întreb eu. “Da, e adevărat că te poţi îmbogăţi. Şi când spun “bogăţie”, pai vorbim chiar de bogăţie! Preţul minim al unui câine la modă, Yorkshire de exemplu, e de 500 de euro. Asta înseamnă cu nu are acte, ca nu e monitorizat nici din punct de vedere genetic… Să vinzi opt pui cu 500 de euro bucata? Sunt ceva bani. Dar se îmbogăţesc doar cei care au multe femele, care le montează la fiecare ciclu, care le transformă în maşini de făcut pui. Eu nu m-am îmbogăţit din crescătorie pentru că m-am îndrăgostit de câinii mei şi nu pot să-i văd doar ca o sursă de venit. Dorm cu ei în pat, îi iubesc, nu pot să risc să-i omor sau să-i dau la gunoi după ce au terminat de fătat”, spune crescătorul. “E adevărat că nici rău nu am dus-o. Practic, câştig cât câştigă un angajat la o firmă. Nu am portofelul plin, dar pot să-mi plătesc facturile şi să cumpăr mâncare”, mai adaugă el.De ce vrea Iulian să facă lumină în privinţa fabricilor de animale? “Pentru că cineva trebuie să o facă. Dacă la americani, de exemplu, se trăgea un semnal de alarmă mai devreme, nu era Youtube-ul plin de videoclipuri cu atrocităţi. La unguri, de unde mulţi români îşi iau câini, se merge pe burtă, cum s-ar zice. Nimeni nu spune nimic, dar la graniţele Ungariei se petrec cele mai mari cruzimi împotriva animalelor de companie. În curând, dacă nu se dau nişte legi, dacă nu se aplică nişte sancţiuni, «horror puppy mills» vor ajunge şi la noi”, explică bărbatul.Medicina e la nivel 0Unii crescători de câini şi pisici încă mai folosesc leacuri băbeşti sau nimic. „Dacă puiul este bolnav, aşa zisul crescător îl analizează ochiometric şi dacă după vastele lui cunoştinţe generale decide că tratamentul o să fie unul costisitor, îi suceşte gâtul şi-l dă la gunoi”, dezvăluie Iulian M.Un veterinar îi vede abia la primul vaccin, asta dacă nu achiziţionează aşa zisul crescător, de te miri unde, un vaccin expirat sau, mai rau, eticheta de pe sticlă şi uite aşa tu crezi că ai cumpărat un câine imunizat. Apoi te întrebi cum de a murit sau de ce a contactat parvoviroză. În cazurile uşoare, animalul îţi vine la pachet cu râie, hiperparazitare şi tuse de canisă.Linia geneticăMai mult, crescătorii nu ţin cont de linia genetică, ajungând deseori să împerecheze femelele cu proprii pui. Defectele genetice moştenite dintr-o canisă sau o felisă care produce pui în mod neglijent sau pe bandă rulantă, nu sunt doar de ordin fizic. Aşa apar câinii extrem de agresivi, greu sau imposibil de dominat, dresat sau pisicile cu probleme psihice greu de diagnosticat. „Unii dintre stăpâni se laudă că îşi ţin propriul câine cu botniţă în curte. Sunt mândrii că în afară de el – uneori nici măcar stăpânul – nimeni nu se poate atinge de animal. Aşa ceva nu e normal. Orice om are o familie, are un vizitator. Câinele nu e un calculator care ştie doar nişte comenzi exacte, câinele are instinct, are puterea de a decide dacă e bine să sară la gâtul cuiva sau nu. Stăpânul este acela care îl învaţă pe animal ce e bine şi ce nu e bine!”, explică Iulian.„Dacă scoţi pui dintrun mascul agresiv, indiferent dacă femela e o fire docilă, puii vor moşteni caracterul tatălui, pentru că gena de agresivitate este dominantă în faţa altor gene. Şi apoi se întreabă noul stăpân de ce l-a muşcat de faţă…”, adaugă omul, susţinând că asta e o regulă.(Sandra Sălăgean)
