Regnul animal și mistere încă nedeslușite. Cum apare adopția în sălbăticie

În regnul animal, adopțiile pot oferi un avantaj evolutiv. Adopția este frecventă în rândul oamenilor, care pot decide să crească copilul altcuiva dintr-o serie de motive.

Inclusiv din cauza problemelor de fertilitate sau din dorința de a oferi un cămin tinerilor aflați în dificultate. Dar cum rămâne cu adopția în regnul animal? De ce adoptă uneori animalele puii altora?

Adopțiile în regnul animal

Acțiunea de a îngriji un pui fără părinți și fără rude a apărut probabil pentru că îi conferă un avantaj evolutiv părintelui adoptiv, a declarat Michael Weiss, director de cercetare la Centrul pentru cercetarea balenelor din statul Washington.

De exemplu, adopția poate oferi o experiență valoroasă de îngrijire pentru femelele care nu au urmași. Poate crește șansele de supraviețuire ale viitorilor lor pui, a adăugat Weiss pentru Live Science. Adopțiile pot avea loc în cadrul aceleiași specii sau, în unele cazuri extrem de rare și derutante, între specii diferite.

Într-un studiu din 2021, publicat în revista eLife, cercetătorii au examinat efectele pierderii mamei asupra tinerelor gorile de munte (Gorilla beringei beringei). Au descoperit că orfanii de peste 2 ani au creat relații cu alți membri ai grupului, în special cu masculii dominanți.

„O gorilă tânără își va împărți de obicei cuibul de noapte cu mama sa, dar dacă mama moare sau părăsește grupul, atunci va împărți cuibul cu masculul dominant”, potrivit Live Science.

Legăturile sociale din regnul animal

Gorilele de munte trăiesc în grupuri sociale compuse dintr-un mascul dominant și mai multe femele cu puii lor. Indiferent dacă masculul a fost sau nu tatăl copiilor, rolul său este de a proteja generația următoare de masculii rivali. Capacitatea sa de a face acest lucru poate determina succesul său reproductiv, a declarat Morrison.

În timp ce femelele din grup nu beneficiază neapărat de pe urma creșterii unui pui fără mamă, acest lucru nu implică un cost energetic mare. Puii de peste 2 ani se pot hrăni singuri, a spus Morrison. „De asemenea, este bine pentru celelalte gorile tinere să aibă un partener de joacă”, a adăugat aceasta.

Legăturile sociale și obsesia bebelușilor din regnul animal

Adopția este, de asemenea, obișnuită la alte primate și poate uni grupurile sociale. Într-un studiu din 2021 publicat în revista Scientific Reports, cercetătorii au documentat primul caz cunoscut de maimuțe mari care adoptă copii dintr-un grup separat.

Echipa a observat două femele de bonobo sălbatic (Pan paniscus) care păreau să fi adoptat doi pui din alt grup. Au emis ipoteza că acest comportament poate spori statutul social al adulților. „Ambii adoptați erau femele, iar femelele bonobo formează legături sociale puternice și coaliții în cadrul grupului lor și, uneori, între grupuri”.

O altă posibilitate este că, la fel ca oamenii, femelele de bonobo din regnul animal simt empatie și o fascinație față de sugari. „În cadrul speciilor de primate, unii adulți sunt cu adevărat obsedați de bebeluși”, a spus Morrison.

Primatele neumane pot simți aceleași instincte de grijă ca și oamenii

Primatele neumane pot simți aceleași instincte de grijă ca și oamenii atunci când vedem un bebeluș sau un animal. Ar putea ajuta la explicarea acestor comportamente, a spus Morrison. Și nu este vorba doar de primate, potrivit lui Weiss, care studiază orcile în apele din jurul Pacificului.

„Toate femelele, și mai ales cele care nu au avut încă un pui, sunt total obsedate de copii”, a spus el. „Primul an din viața unui pui este centrul absolut al atenției pentru toată lumea”.

În 2021, cercetătorii din Islanda au observat, pentru prima dată, o orcă ce părea să fi adoptat un pui de balenă pilot (Globicephala). În iunie 2023, oamenii de știință din Icelandic Orca Project au fost nedumeriți de o altă femelă care prezenta acest comportament.

Aceste cazuri sunt „un mare mister”, deoarece cercetătorii nu au văzut niciodată adulți din aceste două specii socializând. Ceea ce sugerează că orcile ar fi putut răpi puii de balenă, a declarat Weiss. „Cazul de răpire în care o balenă ucigașă a intrat într-un grup de balene pilot și a furat un pui. Deși, nu știm dacă asta s-a întâmplat mi se pare mai probabil”, a adăugat el.

Misterul rămâne

Prin divizarea atenției unei femele și prin epuizarea resurselor acesteia, adopțiile ar putea reprezenta, „o mică problemă” pentru orice urmaș biologic existent. Puii adoptivi și cei biologici pot concura pentru atenție, iar acest lucru poate duce la rezultate negative.

Într-un studiu din 2019 publicat în revista Ethology, cercetătorii au documentat cazul unui pui de balenă adoptat de o femelă de delfin cu bot cu un pui propriu. Puiul adoptat l-a împins în mod repetat pe celălalt pui de sub abdomenul mamei, a dus la dispariția puiului biologic la scurt timp după aceea.

Cercetătorii au sugerat că delfinul femelă s-ar fi simțit motivată să alăpteze puiul din cauza nașterii recente a propriului pui. „Amândoi puii aveau aproximativ aceeași vârstă. Ceea ce ar fi putut spori toleranța mamei față de un nou-născut în timpul unei perioade sensibile.

Tocmai pentru stabilirea legăturii dintre mamă și pui”, au scris aceștia în studiu. Alți factori ar fi putut contribui la adopție. „Personalitatea ei curioasă și socială” sau lipsa ei de experiență în îngrijirea animalelor, au adăugat ei.

Inexperiența poate reprezenta o altă explicație

Inexperiența poate explica de ce orcile s-au arătat interesate de puii de balenă pilot. „Ar putea fi vorba de un instinct matern deplasat”, a spus Weiss. Dar ar putea fi, de asemenea, un „prânz de luat la pachet” pentru a mânca mai târziu sau pentru a se juca, a adăugat el.

Și în cazul speciilor care nu sunt mamifere, mamele neexperimentate fac uneori greșeli. Cucul comun (Cuculus canorus) este un parazit al cuibului, ceea ce înseamnă că femelele își depun ouăle în cuiburile altor specii pentru a se scuti pe ele însele.

Într-un studiu din 1992 publicat în revista Behavioral Ecology, cercetătorii au descoperit că femelele tinere de cucuvea mare au fost mai ușor de păcălit decât cele mai în vârstă. Au sugerat că atitudinea lor fără discernământ s-ar putea reduce la lipsa de experiență.

Presiunile evolutive au dispărut

În timp ce presiunile evolutive pot explica de ce au apărut și continuă să apară adopțiile de animale. Acestea nu pot face lumină în cazuri individuale. „Unul dintre motivele pentru care acest comportament ar putea persista și continua să fie transmis mai departe este că ajută la dezvoltarea abilităților de a avea grijă de un vițel”, a mai precizat Weiss.

Orcile, în special, sunt creaturi extrem de inteligente pe care s-ar putea să nu le înțelegem niciodată pe deplin. „Au creiere mari și complexe, la fel ca și noi, și au instincte și impulsuri, ceea ce înseamnă că vor face adesea lucruri care sunt foarte interesante și care nu au un avantaj imediat de supraviețuire sau de reproducere”, a conchis Weiss.