Din cuprinsul articolului
Extrem de rară, „vulpea pisică” dungată este cunoscută cu precădere de ciobanii corsicani și reprezintă totodată o sursă de intrigă pentru oamenii de știință. Este o specie proprie specifică insulei franceze mediteraneene, conform Biroului francez pentru biodiversitate (OFB).
Analiză genetică a „dezvăluit o tulpină unică în cazul pisicilor sălbatice” depistate în pădurile izolate din nordul insulei Corsica, a confirmat biroul francez pentru biodiversitate. În urma prelevării probelor genetice, pisicile cu coadă inelată din Corsica, se disting în mod clar de felinele din pădurile continentale și de pisicile domestice, a precizat OFB într-un comunicat.
Nimeni, în afară de ciobanii locali, nu mai văzuse pisica
Deși se aseamănă în unele privințe cu felinele domestice, „vulpea pisică” este faimoasă datorită lungimii sale și a cozii cu vârful negru. Măsoară 90 de centimetri de la cap la coadă
Alte trăsături distinctive sunt dungile de pe lăbuțele din față în timp ce piciorușele din spate „foarte întunecate” iar blana de pe burtică este roșcată, densă și mătăsoasă.
După ce a fost capturată în mod neașteptat într-un coteț de găini, aceastăpisică discretă a devenit în cele din urmă parte a unui efort de cercetare concertat. Însă, foarte mult timp a făcut parte din folclorul local.
„Pisica vulpe face parte din mitologia noastră ciobănească”, a declarat pentru AFP în 2019 Carlu-Antone Cecchini, șeful misiunii privind pisicile de pădure din cadrul Oficiului Național de Vânătoare și Faună Sălbatică, care acum face parte din OFB. „Din generație în generație, ei au povestit cum pisicile de pădure atacau ugerele oilor și caprelor”, a adăugat Carlu-Antone Ceccchini.
Legendara „vulpe pisică” ar putea fi o nouă subspecie
Identificarea liniei genetice, altminteri unică, reprezintă un pas vital pentru asigurarea protecției și conservarea adecvată pentru această specie care, din păcate este pe cale de dispariție.
Oamenii de știință au documentat pentru prima dată existența lor în 1929 și ar putea fi în curând în măsură să le declare o nouă subspecie după aproape 100 de ani, grație unor noi cercetărilor genetice.
Pisicile sălbatice corsicane își primesc porecla de „pisica-șoarece” de la culoarea lor asemănătoare vulpii și de la coada mare. În ciuda a ceea ce sugerează porecla lor, aceste animale nu sunt hibrizi de pisică și vulpe, ci sunt cu siguranță numai pisici.
Felinele sălbatice corsicane fac parte din genul Felis, alături de alte pisici sălbatice și domestice, însă, cercetătorii le studiază genetica pentru a-și da seama care este locul lor exact în grup.
Anumite publicații au sugerat că pisicile sălbatice corsicane sunt o nouă specie. Live Science a raportat că aceasta era o posibilitate în 2019, însă, acest lucru nu este strict adevărat.
Un studiu publicat în revista Molecular Ecologyla din 19 ianuarie an curent, constata că pisicile sălbatice corsicane ar putea fi o subspecie sau un grup distinct în cadrul unei specii cunoscute de Felis.
