Ţânţarii identifică mamiferele ce-i servesc drept pradă prin identificarea căldurii şi a dioxidului de carbon emis de acestea. Femeile însărcinate şi persoanele de dimensiuni mai mari sunt adesea victima mai multor atacuri, deoarece consumă mai multă energie decât persoanele obişnuite.Mai mult, ţânţarii sunt ghidaţi şi de simţul mirosului: „În ciuda a ceea ce-mi spunea bunica, nu am sângele «dulce»”, afirmă dr. Zwiebel, expertul subliniind că ţânţarii nu pot distinge calitatea sângelui. „Ţânţarii sunt atraşi de mirosul nostru, iar acesta se datorează în mare parte bacteriilor aflate pe pielea noastră”, explică dr. Zwiebel.„Flora şi fauna de pe pielea noastră” miros apetisant pentru ţânţari, iar acestea se dezvoltă atunci când transpirăm sau când petrecem o perioadă lungă de timp în aer liber.Dr. Zwiebel afirmă că nu există nicio bază ştiinţifică care să susţină afirmaţiile conform cărora un nivel ridicat al colesterolului sau diabetul ajută la ţinerea ţânţarilor la distanţă. De asemenea, nici suplimentele cu vitamina B sau consumul de usturoi nu par să ajute.După ce a petrecut 20 de ani în laborator în preajma ţânţarilor, Dr. Zwiebel afirmă că-şi poate introduce braţul într-un container cu ţânţari şi poate să fie muşcat de sute de ori, „dar nu am nimic”. Copiii, ce au fost muşcaţi de mult mai puţine ori decât adulţii, pot avea reacţii mai puternice la muşcăturile de ţânţari, deoarece sistemul lor imunitar nu s-a maturizat pe deplin.Specialistul afirmă că persoanele care sunt convinse că sunt muşcate mai des de ţânţari nu au, de cele mai multe ori, dreptate. „Sunt unele persoane care au reacţii alergice puternice la muşcăturile de ţânţari, iar asta îi poate face să creadă că sunt muşcate mai des, însă cel mai probabil acest lucru nu este adevărat”, afirmă dr. Zwiebel.Expertul recomandă persoanelor care au multe urme de muşcături de ţânţari să nu se scarpine. Atunci când un ţânţar ne muşcă, acesta lasă în urmă o parte din saliva sa, o substanţă ce conţine anticoagulanţi şi un anestezic local, printre altele. Corpul recunoaşte aceste substanţe drept un invadator străin şi trimite histamine pentru a contraataca. Scărpinarea duce la împrăştierea salivei ţânţarului, ceea ce stimulează eliberarea mai multor anticorpi şi duce la amplificarea senzaţiei de mâncărime, pornind un „cerc vicios”.Dr. Zwiebel recomandă persoanelor care se umflă şi au multe senzaţii de mâncărimi atunci când sunt muşcate să „vorbească cu doctorul lor despre posibilitatea de a lua zilnic un medicament antihistaminic ca o măsură de precauţie”. Ţânţarii vor continua să vă muşte, însă nu veţi mai realiza acest lucru, deoarece medicamentul va preveni reacţia alergică ce transformă o muşcătură nedureroasă într-o mâncărime incomodă.Femelele de ţânţar sunt nevoite să vă muşte deoarece au nevoie de o masă de sânge pentru a completa ciclul reproductiv prin producerea de ovule fertile, lucru ce necesită o cantitate mare de proteine. Pentru a reduce şansele de a fi muşcat de ţânari, doctorul Zwiebel recomandă folosirea unui săpun antibacterian pentru a reduce numărul bacteriilor ce atrag ţânţarii pe pielea dumneavoastră.De asemenea, specialistul recomandă să evităm să petrecem timp afară la răsărit şi la apus, perioada cea mai activă a ţânţarilor, să folosim un ventilator exterior pentru a goni insectele şi să purtăm haine lungi dacă nu este prea cald. Doctorul Zwiebel mai recomandă să pulverizăm pe haine o soluţie antiţânţari ce conţine DEET (dietiltoluamid), o substanţă chimică care afectează receptorii olfactivi ai ţânţarilor. „Dietiltoluamidul funcţionează, şi până când vom descoperi ceva mai bun, este cea mai eficientă soluţie pe care o avem la dispoziţie pentru a preveni muşcăturile”, concluzionează Zwiebel, anunță WSJ, citat de descopera.ro.