Sindromul brahicefalic la câini: ce este și cum se manifestă?

Sindromul brahicefalic, cunoscut și ca Sindromul Obstructiv al Căilor Respiratorii Superioare (BAOS), este o afecțiune respiratorie comună la câinii cu nasul scurt și botul turtit, rezultat al selecției genetice pentru anumite trăsături estetice. Această conformație anatomică determină căi respiratorii înguste și obstrucții, făcând respirația dificilă și predispunând câinii la o serie de probleme de sănătate.

Cauze

La rasele brahicefalice, deformarea și îngustarea căilor respiratorii, împreună cu palatul moale alungit, nările înguste și dimensiunea redusă a traheei, contribuie la acest sindrom. Această structură creează o respirație zgomotoasă și efort suplimentar pentru a aduce aer în plămâni.

Rase predispuse

Printre cele mai afectate rase de câini se numără Pug, Bulldog Englez, Bulldog Francez, Boston Terrier, Pekingese, Cavalier King Charles Spaniel, Shar-Pei și Shih-Tzu. Și pisicile cu botul turtit, precum cele persane, sunt susceptibile.

Simptome și diagnostic

Respiratul zgomotos, sforăitul, oboseala rapidă, dificultățile la exerciții și intoleranța la căldură sunt simptome tipice ale sindromului brahicefalic. Deși uneori considerate normale, aceste manifestări indică probleme respiratorii semnificative care necesită atenția unui veterinar. Un diagnostic timpuriu permite tratament adecvat și poate reduce riscul complicațiilor pe termen lung.

Cum poate fi diagnosticat

Medicul veterinar este cel care evalueaza problemele respiratorii, prezenta si gradul de stenoza a narilor si alte anomalii respiratorii prezentate adesea de pacientii brahicefalici, cum ar fi bolile dermatologice, anomalii ale danturii si probleme oftalmologice.

Se recomanda o consultatie incepand cu varsta de 4-6 luni, in functie de prezenta sau absenta simptomelor. Acest lucru este esential pentru a evalua semnele atribuite unui sindrom brahicefalic si pentru a planifica investigatiile ulterioare si orice corectie chirurgicala. Acest lucru va permite sa incetiniti evolutia bolii si este premisa esentiala pentru a garanta o calitate a vietii mai buna pentru animalutul dvs.

Pentru a evalua gradul de obstructie (static si dinamic) a cailor respiratorii, este necesar sa se efectueze investigatii imagistice de diagnosticare, cum ar fi:

– radiografie a gatului (tractului cervical) care permite evaluarea palatului moale, a nazofaringelui (partea caudala), laringele, complexul hioid si partea craniana a traheei. Palatul moale este ingrosat si alungit, obstructionand nazofaringele si ajungand sa se suprapuna complet cu epiglota. Complexul hioid este verticalizat datorita contractiei muschilor conectati la acesta care incearca sa elibereze adita laringiana, favorizand astfel respiratia, tragand limba inapoi si in jos.

– radiografie torace care permite evaluarea diametrului traheal, evidentierea alterarilor in arborele bronsic, in parenchimul pulmonar (imagini de bronsita si pneumonie) si modificari ale siluetei cardiace.

– examinare endoscopica: este esentiala inspectarea cailor respiratorii superioare si inferioare prin evaluarea directa a gradului de obstructie si permiterea diagnosticarii cu precizie a stadiului bolii. In asociere cu endoscopia cailor respiratorii, se recomanda si o examinare endoscopica a tractului esophagogastric cu executarea probelor de biopsie ale stomacului si duodenului pe baza carora se va decide terapia care trebuie adoptata in caz de nevoie

Tratament

Tratamentul variază de la terapie conservatoare, care poate include modificarea stilului de viață și medicamente pentru a reduce inflamația, până la intervenții chirurgicale pentru a corecta anomaliile respiratorii.