Sindromul vestibular felin sau cand pisicutele isi pierd echilibrul

Sindromul vestibular felin constituie o problema ingrijoratoare nu doar pentru proprietarii de pisici, ci si pentru medicii veterinari mai putin experimentati, deoarece aceasta afectiune poate fi usor confundata cu otravirea sau cu un accident cerebral, din cauza simptomelor foarte asemanatoare.Potrivit zoopedia.ro, in cazul aparitiei acestui simptom, pisica isi pierde brusc abilitatea de a se orienta si implicit simtul echilibrului, fiind cuprinsa de o senzatie de ameteala, iar in unele situatii nu mai poate nici macar sa se tina pe picioare.In majoritatea cazurilor nu se cunoaste factorul declansator al acestei tulburari, de aceea se considera ca sindromul este de natura idiopatica, adica se manifesta independent de alte boli ale organismului.Cum functioneaza sistemul vestibularOrice modificare a pozitiei organismului in spatiu presupune si o reechilibrare a acestuia. Rolul cel mai important in reglarea si mentinerea echilibrului il joaca sistemul vestibular. Pe langa faptul ca ajuta la miscarea si la orientarea in spatiu a individului, sistemul vestibular controleaza miscarea ochilor in timp ce capul si corpul se afla in miscare, astfel incat imaginile raman fixe, fara a exista senzatia de ameteala.Aparatul vestibular receptioneaza doua categorii de excitatii: acceleratia (trecerea de la starea de repaus la miscare) si schimbarile de pozitie ale capului. Informatiile primite de la organul vestibular, situat in urechea interna, sunt transmise nucleilor vestibulari (celule nervoase la nivelul creierului). De aici, stimulii ajung in lobii temporali ai scoartei cerebrale. Daca pe aceasta cale de transmitere a informatiei apare un obstacol (o leziune, o inflamatie), atunci se declanseaza sindromul vestibular.Cauzele si simptomele sindromului vestibularDin pacate, cauzele care duc la aparitia sindromului vestibular sunt inca necunoscute. Cu toate acestea, se considera ca infectiile la nivelul urechii interne ar fi o posbilia cauza a acestei boli care afecteaza in special pisicile in varsta. Sindromul vestibular se manifesta cu precadere in lunile de vara si in primele luni de toamna.Simptomele care insotesc de obicei acest sindrom sunt foarte clare: pisica isi tine capul aplecat intr-o parte, se misca in cerc, se clatina, nu-si mai poate controla miscarile corpului (ataxie), iar globii oculari au o miscare oscilatorie involuntara, denumita nistagmus. Animalul isi tine capul aplecat, se misca in cerc si cade fie in partea dreapta, fie in cea stanga, in directia in care este afectat sistemul vestibular. Toate aceste simptome pot fi insotite si de stari de voma sau de lipsa poftei de mancare (anorexie).Atunci cand nu se poate gasi nicio cauza evidenta a starilor de ameteala, aceasta poate fi asociata cu alte tulburari, cum ar fi afectiuni cardiovasculare, afectiuni sanguine, afectiuni ale sistemului nervos, otravire, afectiuni oculare, diverse traume, infometare etc.Cum se trateaza sindromul vestibularOdata ce diagnosticul a fost stabilit, medicul veterinar va face un control foarte amanuntit al urechii pentru a elimina posibilitatea unei infectii. In cazul in care se descopera o infectie severa a urechii, se va prescrie un tratament adecvat, semnele bolii disparand treptat, pe masura ce infectia este controlata.Daca nu se descopera o infectie severa a urechii, atunci cu greu se poate spune ce anume a declansat aceasta boala. Uneori poate fi vorba de anumite forme de cancer sau de tumori la nivelul creierului, insa oricare ar fi situatia, este greu e recomandat un tratament fara un examen medical amananuntit.In general, dupa faza maxima a bolii, simptomele incep sa dispara treptat. Primele semne de imbunatatire a starii de sanatate apar chiar si numai dupa 2-3 zile, insa pentru o recuperare totala pot fi necesare cateva saptamani. Nu exista nicio modalitate de a grabi procesul de recuperare, dar pe toata aceasta perioada pacientului trebuie sa i se administreze antivomitive si medicamente impotriva starilor de ameteala. Daca pisica manifesta o stare severa de dezorientare, medicul ii poate prescrie un sedativ pentru a forta animalul sa nu se mai miste o perioada. De asemenea, pisica bolnava are nevoie de o cantitate mare de lichide, mai ales daca starea sa este atat de grava incat refuza hrana.In cele mai multe situatii, boala nu recidiveaza, astfel incat pisicile care si-au revenit in urma sindromului vestibular idiopatic nu vor mai fi afectate de acesta. Din pacate, exista si exceptii, iar recidivele nu pot fi prevenite.La unele pisici afectate de sindromul vestibular, simptomele nu dispar complet; desi starea de sanatate este buna, animalul isi va tine capul usor aplecat inspre partea afectata si uneori se va deplasa in cerc.