Lupul este unul dintre cei mai vechi și temut prădător al lumii. Nicio civilizație din nicio era nu i-a contestat supremația. Totodată, chiar și acum, după atâtea secole, lupul își păstrează misterul, dovedind cercetătorilor că nu sunt nici măcar pe aproape de a cunoaște totul despre acest animal fascinant. Așadar, iată câteva date interesante despre el și istoria lui: Vikingii obișnuiau să poarte piei de lup și să bea sângele acestui animal înainte de a merge la luptă. Ei credeau că, prin acest ritual, au sufletul lupului ca aliat în bătălie. Boala autoimuna Lupus și-a căpătat denumirea în secolul al XVIII-lea, doctorii vremurilor crezând că ea este provocată de mușcătura lupului. Lupii au circa 200 de milioane de celule de simț. Omul are doar în jur de 5 milioane.Practic, ei pot mirosi un animal de la 1,6 kilometri distarnță și pot auzi până la 7 kilometri depărtare! Masculul și femela rămân împreună toată viața. Sunt părinți dedicați și se comportă ca o adevărată familie. Puterea concentrată în maxilarul unui lup este umitoare: mușcătura lui apasă cu o presiune a 800 de kilograme. Un câine obișnuit poate aplica o presiune de doar 300 de kilograme. Mai mult, dinții lupului, 42 la număr, sunt ascuțiți și perfecți pentru a perfora, a sfâșâia și pentru a sfărâma oase.. Un lup flămând poate mânca 10 kilograme de carne la o singură masă. E ca și cum un om ar mânca 100 de hamburgheri. Cu toate că majoritatea femelelor dintr-o haită se pot reproduce, doar femela alfa va aduce pui pe lume. Acest sistem este menit să reducă numărul puilor din haită, iar cei existenți să fie foarte puternici. Rolul femelelor este de a o ajuta pe alfa să-și crească puii, avand rol de dădace. Și iată și partea șocantă: lupoaicele se tem atât de tare de femela alfa încât nici nu intră în călduri! Masculii ”slabi” dintr-o haită nu au nici ei dreptul de a se reproduce, dezvoltând deseori inhibiție și stres, sindromul fiind numit și ”castrare psihologică”. Biologii spun că urlatul lupului are rolul de a reuni haita sau e un semnal că acel lup se simte… singur. Da, lupii nu sunt solitari, iar nevoia unei perechi sau a unui alt lup în preajmă este primordială. Astfel, unele haite au doar doi membri. Lupul este unul dintre puținele animale care au si pot folosi diferite expresii ale feței, comunicând astfel cu ceilalți lupi.
