Studiu: Cică pisica își consideră stăpânul doar un „bufet” mergător! Se pot descurca singure

Un studiu recent spune că avem nevoie de pisici mai mult decât au ele de noi. Nu vă faceți griji cel puțin câinii noștri vor apela întotdeauna la noi pentru necesitățile de bază.

Specialiștii în comportamentul animalelor de la Universitatea Lincoln din Marea Britanie au descoperit că, în timp ce câinii se uită la stăpânii lor ca la o „bază sigură”, pisicile noastre ne consideră cu totul altfel.

Anxietate de separe, un cuvânt prea puțin știu de pisici

Studiile au arătat că, deși prietenilor noștri le place să interacționeze cu noi, ei nu ne caută cu adevărat pentru a fi liniștiți într-un mediu necunoscut sau atunci când sunt la ananghie. Cercetătorii consideră că acest lucru se referă la natura speciei și la faptul că sunt, în general, un vânător independent și solitar.

Daniel Mills, profesor de medicină comportamentală veterinară a condus cercetarea, care a fost publicată acum în revista științifică PLOS ONE. Potrivit lui Mills, „Cercetările anterioare au sugerat că unele pisici prezintă semne de anxietate de separare atunci când sunt lăsate singure de stăpânii lor, la fel ca și câinii, dar rezultatele studiului nostru arată că ele sunt de fapt mult mai independente decât companionii canini.

Se pare că ceea ce noi interpretăm ca fiind anxietate de separare ar putea fi de fapt semne de frustrare.” Testul folosit pentru a măsura și a ajunge la această concluzie a fost adaptat de la testul Ainsworth Strange Situation Test (SST), care este folosit pentru a demonstra legătura de „atașament sigur” care există între copii sau câini de companie cu îngrijitorul lor principal.

Pisica ne consideră doar un bufet mergător

În termeni simpli, înseamnă că îngrijitorul este văzut ca ceva sigur și securizant într-un mediu care altfel ar putea fi amenințător (sau necunoscut). Când a fost vorba de aplicarea acestui test la feline față de copii și căței, animalele de companie au fost plasate într-un mediu necunoscut împreună cu stăpânul lor, cu un străin și, de asemenea, singure.

În fiecare situație, cercetătorii au evaluat trei caracteristici diferite ale atașamentului: cantitatea de contact căutată de pisică, nivelul de comportament pasiv și semnele de suferință cauzate de absența stăpânului.

Mills afirmă că, în mod obișnuit, ne-am aștepta să vedem indivizi atașați căutând sau rămânând aproape de îngrijitorul lor, manifestând semne de suferință atunci când sunt separați și demonstrând plăcere atunci când figura lor de atașament revine.

Însă, subiecții de test feline nu au prezentat niciunul dintre aceste comportamente și au demonstrat încă o dată că, atâta timp cât pot rupe o pungă de crochete, nu au nevoie de noi în viața lor, potrivit petguide.com.