Numarul din ce in ce mai mic de mamifere mari din diferitele ecosisteme are ca efect scaderea drastica a fertilizarii solului, ceea ce afecteaza intregul ecosistem respectiv, conform unui studiu publicat in revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), transmit Reuters si AFP, preluate de Agerpres.Studiul realizat la Universitatea Oxford ajunge la concluzia ca disparitia sau declinul unor specii de mamifere mari din diferitele ecosisteme marine si terestre, procese ce au inceput inca de la sfarsitul ultimei ere glaciare si au continuat pana in zilele noastre, au privat ecosistemele de nutrientii vitali rezultati din urina, excrementele si, dupa moarte, din cadavrele in descompunere ale acestor animale.Oamenii de stiinta sustin ca mamiferele mari, printre care balenele, mamutii, mastodontii, lenesii uriasi, rinocerii dar si unele specii de pasari marine si pesti migratori, asa cum este somonul, indeplineau un rol foarte important in fertilizarea solului si imprastierea nutrientilor in mari si in cursurile de apa.”In trecut, abundenta faunei asigura raspandirea nutrientilor in diferitele habitate, avand ca efect cresterea fertilitatii la nivel global”, conform specialistului in ecologie Christopher Doughty de la Universitatea Oxford.Calatorind pe distante lungi, aceste animale mari transportau si reciclau nutrienti precum fosforul sau azotul in diferite ecosisteme, crescandu-le productivitatea biologica. Aceasta capacitate de a raspandi nutrientii, atat in ecosistemele terestre, cat si in cele marine – a scazut pana la 6% din nivelul anterior ultimei era glaciare.”Intr-un fel, putem spune ca Pamantul era o planeta a uriasilor inainte de a fi colonizata de oameni”, sustine si biologul Joe Roman de la Universitatea din Vermont.In urma cu aproximativ 10.000 de ani, aproximativ 150 de specii de mamifere mari au disparut, multe dintre ele in urma combinarii a doi factori letali: actiunile antropice (vanatoarea in acest caz) si schimbarile climatice.Dintre cele 48 de specii de mamifere ierbivore mari care traiau in cursul ultimei ere glaciare, printre care 16 specii de elefanti, 9 de rinocer si 8 specii de lenesi uriasi, au mai ramas doar 9 specii, conform lui Doughty.Inainte ca vanatoarea excesiva sa duca la scaderea populatiei de balene cu 90%, in ultimele doua secole, acestea si alte mamifere marine transportau anual aproximativ 340.000 de tone de fosfor de la adancimea de aproximativ 100 de metri, unde se hraneau, pana la suprafata oceanului. In prezent, acest transport de nutrienti a scazut pana la 23% din nivelul sau anterior.”Marile cetacee, asa cum sunt balenele cu cocoasa, balena albastra sau casalotii se hranesc la adancimi si apoi urca la suprafata pentru a respira si pentru a digera hrana. Dupa procesul de digestie, elimina la suprafata excremente care contin azot si fosfor. Acesti nutrienti sustin dezvoltarea planctonului, a algelor, altor nevertebrate si chiar si a pestilor”, a explicat Joe Roman.
