Studiul săptămânii! „Cu cât un animal cască mai mult, cu atât creierul său este mai mare”

Cunoașteți pe cineva care petrece mult timp căscând? Poate că nu este leneș, poate că are doar un creier mare și bogat în neuroni.

Un nou studiu publicat în Biology Letters a constatat că timpul necesar unui mamifer pentru a termina un căscat prezice în mod clar dimensiunea creierului animalului și numărul de neuroni din cortexul său, sau materia cenușie. În rândul vertebratelor, căscatul este un fenomen larg răspândit și puțin înțeles.

În general, acest obicei este văzut ca un semn de somnolență sau plictiseală, însă acesta joacă un rol fiziologic important în organism, a declarat Andrew Gallup, psiholog evoluționist la Universitatea de Stat din New York, Oneonta.

Cercetarea a fost făcută pe câini, opusumi, vulpi și veverițe

Într-adevăr, căscatul face pentru creierul nostru ceea ce face întinderea pentru mușchii noștri.

Atunci când ne întindem, creștem fluxul sanguin într-o anumită zonă a corpului. De asemenea, deschiderea maxilarului și respirația profundă care îl însoțește în timpul căscatului aduce un val de sânge la cap, livrând glucoză și oxigen creierului și neuronilor. De asemenea, menține creierul rece. „Pentru a produce aceleași tipuri de efecte, animalele cu creiere mai mari ar trebui să cască mai mult timp”, a speculat Gallup.

Pentru a testa acest lucru, Gallup și colegii săi au apelat la filonul mamă al datelor privind căscatul animalelor: YouTube. Cercetătorii au analizat aproximativ 200 de videoclipuri, cronometrând căscaturile a 24 de specii diferite, inclusiv câini, pisici, arici, oposumi, vulpi, veverițe și o varietate de primate, inclusiv oameni.

Apoi au comparat timpul de căscat al fiecărui animal cu date ușor de obținut privind greutatea medie a creierului și numărul de neuroni corticali pentru specia respectivă. Rezultatele: Cu cât durata căscatului era mai lungă, cu atât creierul avea tendința de a fi mai mare. Cea mai puternică corelație a fost între durata căscatului și complexitatea creierului, evaluată în funcție de numărul de neuroni.

Primatele au avut cele mai lungi căscături

Nu este surprinzător faptul că primatele au avut tendința de a avea cele mai lungi căscaturi. Oamenii și maimuțele precum și unele non-primate, cum ar fi elefanții tind să aibă mai mulți neuroni și dimensiuni ale creierului mai mari decât alte animale, ceea ce este legat de o funcționare cognitivă superioară.

„Ceea ce separă cu adevărat oamenii de alte animale în ceea ce privește capacitățile noastre cognitive este numărul de neuroni, mai degrabă decât dimensiunea creierului”, a declarat Gallup.

Am mers la mai multe grădini zoologice cu o cameră de luat vederi și am așteptat lângă incintele animalelor ca acestea să caște”, a declarat etologul Jorg Massen, de la Universitatea Utrecht din Olanda, într-un comunicat. „A fost un drum destul de lung”.

Studiul ar putea umple unele dintre lacunele din cunoștințele noastre despre căscat, inclusiv de ce se întâmplă în primul rând, și de ce animalele precum girafele nu au nevoie să se deranjeze cu căscatul deloc.

„Deși tiparul căscatului  este fix, durata sa a co-evoluat cu dimensiunea creierului și numărul de neuroni. Mai mult, această funcție pare să fie conservată la o gamă diversă de animale, astfel încât originea sa evolutivă poate fi urmărită cel puțin până la strămoșul comun al păsărilor și mamiferelor și, potențial, chiar mai departe”, au scris cercetătorii în lucrarea lor.

Păsările au o temperatură mai ridicată decât mamiferele

Analiza a fost pusă la cale pentru a testa o ipoteză avansată în 2007 de unul dintre cercetătorii care au lucrat la acest studiu: căscatul  este o modalitate esențială de răcire a creierului. Prin urmare, rezultă că creierele mai mari au nevoie de căscaturi mai lungi pentru a se răci corespunzător.

Acest lucru pare să fie susținut de aceste date, care arată, de asemenea, că mamiferele cască mai mult timp decât păsările. Păsările au o temperatură mai ridicată decât mamiferele, ceea ce înseamnă o diferență de temperatură mai mare față de aerul înconjurător, ceea ce înseamnă că un căscat mai scurt este suficient pentru a atrage aer mai rece.

La concluzii similare s-a ajuns și într-un studiu din 2016 care a implicat oameni, deși în acel caz au fost măsurate doar 205 căscături și 24 de specii. Acesta a constatat că cele mai scurte căscaturi (0,8 secunde) au venit de la șoareci, iar cele mai lungi căscaturi (6,5 secunde) de la oameni.

„Prin inhalarea simultană de aer rece și prin întinderea mușchilor care înconjoară cavitățile bucale, căscatul crește fluxul de sânge mai rece către creier, având astfel o funcție de termoreglare”, a explicat etologul Andrew Gallup de la Universitatea de Stat din New York (SUNY).

Cercetătorii nu fac nicio legătură cu inteligența, ci doar cu dimensiunea creierului și numărul de neuroni pe care îi împachetează; de asemenea, nu se face nicio referire la frecvența căscatului. De exemplu, noi, oamenii, avem tendința de a căsca între 5 și 10 ori pe zi.

Autorii studiului au subliniat că nici dimensiunea corpului, nici dimensiunea maxilarului nu au fost corelate cu durata căscatului. 

Căscatul uman durează mai mult decât speciilor mai mari precum caii sau cămilelor

Oamenii sunt mult mai mici decât caii, moluștele și cămilele, dar căscatul nostru durează totuși mai mult. Gallup a spus că rezultatele ridică o serie de noi întrebări în domeniul „yawnologiei”, căscatului. Cercetătotul este deja în curs de a explora dacă durata căscatului se corelează cu dimensiunea creierului și capacitatea cognitivă la subiecții umani.

Atunci s-ar putea să vă puteți da seama cu adevărat dacă amicul vostru are nevoie de mai „multă cafea” sau dacă doar își întinde creierul.

De asemenea, este contagios, după cum probabil ați observat. O ipoteză pentru acest lucru este că are o funcție socială, aducând un grup în aceeași stare de spirit și poate ajutând la sincronizarea tiparelor de somn.

„Obținerea de înregistrări video cu atât de multe animale care cască necesită destulă răbdare, iar codificarea ulterioară a tuturor acestor obiceiuri m-a făcut imună la contagiunea căscăturilor”, a observat biologul Margarita Hartlieb de la Universitatea din Viena, Austria. Informații extrase de pe site-ul sciencealert.com.