ciobanesc german

Povestea REALĂ a unui CIOBĂNESC GERMAN! Luni in jurul prînzului Jimi, un ciobănesc german pe care il am de zece ani (e și vîrsta lui, e-n pragul bătrineții ) a dispărut din curte prin poarta lăsată deschisă. Parcă am intrat in altă lume odată ce am constatat lipsa lui. Părea neverosimil că Jimi nu se mai află în curte. Jimi este unul dintre personajele de marcă ale străzii – prietenul copiilor care trec duși de mînă de mame/bunici spre grădinița din capătul străzii si cu care poartă zilnic scurte conversații. Le aduce mingea sau altă jucărie la gard ca să se mîndrească. E un întreg ritual matinal. O plăcere să îl privești. S-a dus vestea cât este de blind și de bun. Eu care știu că are un foarte serios antrenament de cîine polițist știu ce știu. E opțiunea lui Jimi să fie blind, să nu sperie pe nimeni, să nu mîriie la copii cind bagă mina printre sulițele gardului, să se lase mîngîiat. A fost alegerea lui să nu îi latre, să nu se arate dominator, să nu înfricoșeze. Jimi iubeste copiii.Jimi mi-a adus în zece ani nenumărate bucurii. In multe momente numai el mi-a fost alături. Nu-ți dai seama cît îți umple viața un cîine decît cînd înțelegi că nu-l mai ai lîngă tine. Nu e doar un membru al familiei, cum se spune, e o parte din tine. Din emoțiile tale, din sufletul tău. Din cauza asta nu te poți obișnui cu absența lui după ce zece ani de conviețuire, cînd a fost partenerul tău de joacă, de conversații,(Jimi este un înțelept), de supărări și bucurii. De fapt tu ai fost partenerul lui și e o parte din felul cum tu vezi lumea.Ce e ciudat este că am scris un roman (cel mai bun pe care l-am scris vreodată) încă inedit (cine a spus ca cenzura a dispărut este un idiot). În roman povestesc ceva extrem de asemănător cu ce mi s-a întîmplat în această groaznică săptămînă. Relația dintre un câine numit Zgaibă si stăpînul lui, Vivi, un fotograf. Cîinele dispare de acasă, se rătăceste, situație care il dă peste cap pe eroul meu. Cînd îl căutam pe Jimi la telefon, pe străzi, lipind afișe, intrebind pe la gard dacă l-au vazut pe Jimi, arătindu-le fotografia lui, pe la Poliție sau pe internet… Am retrăit scene identice cu cele din roman, un deja-vu teribil. Erau scene povestite de mine ca scriitor înainte să le fi trăit pe viu vreodată.Cuvintele noastre produc realitate prin simpla lor rostire sau scriere. Mi-e clar acum, dacă mai aveam îndoieli. Frica mea cea mare a fost să nu se repete ce se intimplă în romanul meu în realitate. Acolo Zgaibă este ucis de o mașină care trecea în viteza chiar prin fața casei. Scena se petrece sub ochii stăpinului său, Vivi Lazăr. Cu această frică în suflet am trăit clipă de clipă toată săptămîna asta. Sa nu-l loveasca o mașină pe Jimi, neobisnuit cu traficul, trăit toată viața într-o curte.Părăsind ficțiunea, anunț că Jimi a fost găsit la piața Matache, în hală, printre tarabe. A colindat prin mai multe cartiere – unde a și fost văzut. Prin Mahalaua Dracului, unde stă, la Gara de Nord, în Floreasca. Cineva inimos mi l-a încredințat după un telefon. Dar ce telefon! Sunt foarte fericit să îl am din nou alături și să îmi petrec bătrînețile cu el. Nici nu-mi doresc mai mult, potrivit STELIAN TANASECitește mai mult »Povestea REALĂ a unui CIOBĂNESC GERMAN: „Jimi mi-a adus în zece ani nenumărate bucurii…”