Sari la conținut
Home » pisica » Pagina 62

pisica

Pisica de casă, pisica domestică sau mâţa este un mamifer carnivor. Este alături de oameni de peste 9500 ani şi în prezent este cel mai cunoscut animal domestic în toată lumea.
Egiptenii au fost cei care au transformat pisicile în animale domestice. Văzul este simţul său principal. Vede mult mai bine decât oamenii în timpul nopţii. Simţul mirosului la pisică este de patru ori mai dezvoltat decât al omului. Mirosul este mijlocul de a verifica dacă hrana nu îi este alterată sau otrăvită.
Atunci când o pisică refuză hrana, mai ales dacă aceasta este carne
sau peşte, lucrul este foarte grav şi înseamnă că animalul este bolnav

SIMPTOMELE VIRUSULUI care face ravagii. Toți proprietarii de FELINE trebuie să știe asta

SIMPTOMELE VIRUSULUI care face ravagii! Rinotraheita virala a pisicii sau herpesviroza felina reprezinta afectiunea tractului respirator superior (a nasului si a gatului pisicii). Aceasta este cauzata de herpesvirusul felin de tip1 FHV 1 si afecteaza pisicile nevaccinate, indiferent de varsta.Un risc mai mare de infectare il au insa puii de pisica in jurul varstei de 5-6 saptamani, pisicile gestante sau cele care au o imunitate scazuta din cauza altei boli pe care o au la momentul cand intra in contact cu virusul.

CARE SUNT SIMPTOMELE PENTRU RINOTRAHEITA VIRALA A PISICII?

In timp ce unele pisici pot ramane asimptomatice, adica nu manifesta semne clinice, alte pisici care au contactat virusul pot manifesta urmatoarea simptomatologie:

  • Accese bruste de stranut datorate congestiei nazale (inflamatia mucoasei nazale)
  • Secretii nazale apoase sau mucopurulente
  • Pierderea partiala sau totala a mirosului
  • Pierderea partiala sau totala a apetitului
  • Blefarospasm, contractie involuntara a muschilor pleoapelor (pisica clipeste des sau tine ochii aproape inchisi)
  • Secretii oculare, conjunctivita (inflamatia conjunctivei)
  • Inflamatia si infectia corneei care va cauza lacrimari, ochiul sau ochii devind durerosi. In lipsa unui tratament adecvat acestea se pot complica cu ulcer corneean, cicatrici corneene sau boala ochiului uscat (Keratoconjunctivita sicca)
  • Febra, letargie, stare generala depreciata, puii sunt slabi si dezvoltati necorespunzator
  • Avort in cazul pisicilor gestante
  • Unele pisici pot prezenta ulceratii la nivelul cavitatii bucale si marirea in volum a limfonodurilor (ganglionilor)

FACTORII CARE PREDISPUN CONTACTAREA VIRUSULUI TIPIC PENTRU RINOTRAHEITA VIRALA A PISICII

Des intalnit in comunitatile numeroase de pisici, crescatorii sau adaposturi suprapopulate, raspandirea Herpes virusului felin este favorizata de ventilatia necorespunzatoare, conditii de igiena necorespunzatoare, hrana insuficienta si de calitate inferioara. De asemenea, stresul fizic sau psihologic poate fi un alt factor important, pisicile fiind foarte sensibile.

CUM SE TRANSMITE VIRUSUL CARACTERISTIC PENTRU RINOTRAHEITA VIRALA A PISICII?

Pisicile bolnave reprezinta un rezervor de virus, ele eliminand și răspândind microbii prin salivă, secreții nazale si oculare. Chiar si dupa ce semnele clinice dispar, in urma unui tratament corespunzator, pisicile pot ramane o perioada de timp purtatoare ale virusului, putand infecta alte pisici sanatoase. Pisicile gestante pot transmite virusul puilor transplacentar, iar in acest mod puii se vor naste deja infectati.Perioada de incubatie (timpul de la contactul cu virusul pana cand pacientul incepe sa manifeste semne clinice) este de 2 pana la 10 zile. Apoi urmeaza o alta perioada de 7 pana la 21 de zile, timp in care pisica va trece prin boala si i se va aplica un tratament adecvat pentru a i se asigura supravietuirea. Acest tratament are scopul de a preveni aparitia de complicatii sau grefarea altor virusuri sau bacterii pe acest organism slabit.

DIAGNOSTICAREA PENTRU RINOTRAHEITA VIRALA A PISICII

Diagnosticul pentru rinotraheita virala a pisicii se stabileste de catre medicul veterinar in urma unui anamneze cat mai amanuntite obtinute de la proprietar (date despre istoricul medical al pacientului si despre simptomele pe care le manifesta in acest moment) si a unui examen fizic complet (consultul propriu-zis al pisicutei in urma caruia i se va stabili starea de sanatate).In plus se pot efectua examene paraclinice: examen biochimic sangvin, examen hematologic si, de asemenea, examen biochimic al urinei (sumarul si sedimentul urinar).In cazul infectiilor cronice, examenul radiologic poate ajuta la observarea modificarilor aparute in cavitatea nazala sau modificari ce pot aparea in torace la nivel pulmonar, in cazul complicatiilor.De asemenea, Testele Schirmer pot fi de folos pentru evaluarea cantitatii de lacrimi pe care glanda lacrimala o produce. Poate exista o corelatie intre o cantitate scazuta de lacrimi si conjunctivita din rinotraheita infectioasa felina.

CUM SE TRATEAZA RINOTRAHEITA VIRALA A PISICII?

Tratamentul consta in administrarea de antibiotice cu spectru larg (nu vor lupta impotriva virusului). Acestea au rolul de a preveni sau trata complicatii bacteriene secundare, ca de exemplu, Chlamydophila felis si Bordetella bronchispetica sau, mai rar, Mycoplasma.Afectiunile oculare se vor trata cu colire (picaturi) sau unguente oftalmice cu antibiotic, vitamine si aminoacizi. Acestea au rolul de a trata sau de a preveni infectiile de la nivelul ochilor. De asemenea, se pot prescrie si unguente oftalmice antivirale (unguent cu aciclovir – Zovirax).Pentru a reduce congestia mucoasei nazale se pot efectua instilatii nazale cu solutii cu antibiotice si antihistaminice.In clinica noastra obisnuim sa efectuam si nebulizari sau terapia cu aerosoli artificiali. Acest tip de tratament se va efectua cu ajutorul unui aparat special numit nebulizator, care trebuie sa fie foarte silentios pentru ca pisica noastra sa accepte prezenta acestuia in apropierea ei. De asemenea, se va folosi o masca special conceputa pentru conformatia fetei pisicutei. Solutia care este introdusa in aparat va fi preparata de catre medicul veterinar dintr-o solutie de clorura de sodiu, antibiotic si antihistaminic. Tot acesta va stabili si durata nebulizarilor care este influentata de cantitatea de substanta introdusa si frecventa nebulizarilor. De obicei dureaza 10-15 minute, de 2 ori pe zi.Se recomanda toaletarea de mai multe ori pe zi a ochilor si nasului pentru a inlatura secretiile care de multe ori se usuca si produc un discomfort pisicutelor noastre. Acest lucru se poate face cu vata si ser caldut.Vitaminoterapia si rehidratarea intravenoasa vor ajuta la mentinerea unui organism echilibrat, care va lupta mai usor cu boala.De asemenea, administrarea de preparate care contin Lizina poate ingreuna sau impiedica replicarea virusului in organism, acest lucru contribuind la diminuarea cantitatii de particule virale raspandite in timpul infectiei.Ce este lizina?Lizina este unul dintre cei noua aminoacizi esentiali, prin urmare, nu poate fi produsă de organism. Aportul de lizina se obtine prin diete regulate sau suplimente. Puii de caine si de pisica au nevoie de lizina pentru dezvoltarea si cresterea oaselor.Care este rolul lizinei?Ca un aminoacid, lizina ajuta la creşterea organismului si repararea tesuturilor. Lizina joaca un rol important în producerea de anticorpi care lupta impotriva bolilor, de hormoni si enzime. Este necesara pentru producerea de colagen propriu. Acest aminoacid poate fi utilizat pentru a reduce recurenta si timpul de vindecare a herpesului, deoarece imbunatateste echilibrul substantelor nutritive necesare pentru a reduce cresterea virusului herpes simplex. Amestecul de arginina si lizina stimuleaza eliberarea hormonului de crestere.  In plus, lizina previne ateroscleroza – rigidizarea peretilor arterelor din cauza depozitelor de grasimi. Astfel se diminueaza si posibilitatea de a avea hipertensiune arteriala (tensiune arteriala ridicata). Lizina mai accelereaza procesul de vindecare a aftelor (ulceratie superficiala, dar dureroasa, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui) si sustine sanatatea si elasticitatea pielii.In cazul lipsei apetitului alimentar (datorat absentei partiale sau totale a mirosului, ulceratiilor care pot aparea la nivelul mucoasei bucale) se recomanda administrarea de hrana palatabila, cu un continut proteic ridicat.MANAGEMENTUL PACIENTULUI DE CATRE PROPRIETARAtunci cand pisica noastra este diagnosticata cu rinotraheita virala, este foarte important sa inlaturam orice factori stresori care pot contribui la scaderea statusului imunitar al acesteia. Trebuie sa ii oferim pisicutei un loc linistit unde sa se poate odihni fara sa fie deranjata, la adapost de zone circulate intens.De asemenea, pisica suspecta sau diagnosticata cu acest virus, trebuie izolata de alte pisici sanatoase, carora le poate transmite virusul.Putem sa ii mai aducem o litiera pisicii pe care o instalam in apropierea locului stabilit pentru odihna acesteia si de asemenea un vas cu apa si unul cu mancare, pentru a reduce efortul depus, de a efectua aceste activitati.Incercati sa nu o lasati nesupravegheata perioade lungi in timpul zilei si sa ii monitorizati respiratia. Daca observati dificultati in respiratie, respiratie accelerata, sau din contra, incetinita, mergeti de urgenta la medicul veterinar.Daca pisicuta voastra refuza sa manance cateva zile consecutiv, medicul poate recurge la hranirea enterala, prin tuburi nazogastrice/gastrice. (se monteaza la cabinetul veterinar, unde medicul va poate invata cum sa hraniti corect pisica prin tub, sa il curatati si sa il mentineti intr-o stare corespunzatoare o perioada de timp).In cele mai multe cazuri, in lipsa unor infectii bacteriene suprapuse si cu un tratament corespunzator, starea pisicii se va imbunatatii in urmatoarele 7-10 zile, prognosticul fiind unul favorabil.Singura cale de a preveni aparitia acestei afectiuni este vaccinarea regulata a pisicilor dupa schema recomandata de medicul veterinar. Vaccinurile polivalente folosite in cabinetele veterinare vor oferi imunitate pisicilor si impotriva rinotraheitei feline virale.Articol scris de medicul veterinar – Ruxandra Tenia, clinica veterinara Pet Stuff.Citește mai mult »SIMPTOMELE VIRUSULUI care face ravagii. Toți proprietarii de FELINE trebuie să știe asta

Niciun SPAȚIU nu este prea mic. FELINE au demonstrat că încap oriunde vor I GALERIE FOTO

Niciun SPAȚIU nu este prea mic. Așa gândesc pisicile? Sau ester votrba doar de plăcerea lor de a se așeza într-o cutie mică, într-o pereche de pantofi sau o cutie de pizza.În timp ce mulți dintre noi găsim comportamentul pisicilor ușor bizar, oamenii de știință au o grămadă de explicații pentru aceste obiceiuri ale felinelor.Pe lângă faptul că pisicile sunt prădători nativi, iar cutiile sunt un loc grozav din care-și pot pândi victimele și se pot ascunde, mai este și sentimentul de confort și siguranță pe care li-l oferă spațiile înguste, iar unele cercetări sugerează că aceste cutii le pot scădea nivelul de stres.Mai mult, specialiștii spun că spațiile mici le păstrează căldura corpului. Dar indiferent care ar fi motivele, trebuie să recunoaștem că sunt foarte amuzante.Mai jos, descoperă câteva imagini cu pisici care au dovedit că niciun spațiu nu este prea mic pentruele!

Citește mai mult »Niciun SPAȚIU nu este prea mic. FELINE au demonstrat că încap oriunde vor I GALERIE FOTO

10 momente de FURIE ale FELINELOR

La fel ca noi oamenii, pisicile au și ele emoții diferite. Ele pot fi foarte fericite atunci când le hrăniți, foarte dulci când se simt confortabil și foarte supărate când lucrurile nu merg așa cum își doresc.Fiți un înțelept proprietar și aflați când să vă îndepărtați de aceste animăluțe drăgălașe care zgârie și mușcă atunci când se supără foarte tare, potrivit purrworld.com.Galeria foto de mai jos demonstrează că și pisicile au momente de furie:1. Este doar al meu

2. Vreau și eu un loc pe canapea, ne-am înțeles?

3. Ghici, de ce sunt supărat?

4. De ce mi-ai făcut baie? Ști că-mi place să mă spăl singură.

5. ”Îmi este atât de lene”

6. Nu am chef de vorbă….

7. Nu înțelegi că îmi este foame! Vreau ceva bun ACUM!

8. Unde te duci? Eu vreau la plajă.

9. Tot ce faci este amuzant și pentru mine, nu doar invers…

10. Vreau să fiu singură pentru câteva ore…

Citește mai mult »10 momente de FURIE ale FELINELOR

TOT ce NU ȘTIAI despre PISICILE CU ȘASE PERNUȚE, marca lui Hemingway

Pisicile cu şase pernuţe. Ernest Hemingway a fost autorul unor romane celebre, câştigător al premiilor Pulitzer şi Nobel. Scriitorul american a iubit la nebunie pisicile și a ajuns să aibă la casa din Key West, Florida, aproximativ 60 de pisici, jumătate dintre ele sufereau de polidactile, o malformație congenitală. Cum a devenit Hemingway un mare iubitor de pisici? Un căpitan de vas i-a oferit acestuia prima pisică cu şase pernuţe, iar din acel moment, scriitorul a devenit cel mai mare iubitor al felinelor care au această particularitate.După moarte lui lui Hemingway, casa din Key West, Florida, devenită muzeu a adăpostit în gradina sa urmașii pisicilor lui Hemingway.  În prezent, casa găzduieşte aproximativ 50 de pisici, dintre care jumătate sunt polidactile. Toate felinele se află sub supravegherea unui medic veterinar şi sunt deparazitate regulat.Muzeul şi Casa Memorială Ernest Hemingway atrage peste 250.000 de vizitatori în fiecare an – nu doar pentru că autorul unor romane celebre precum „Fiesta” („The Sun Also Rises”) şi „Pentru cine bat clopotele” („For Whom the Bell Tolls”) şi-a petrecut în acea casă şapte ani din viaţă, ci şi pentru a vedea cele 50 de feline cu şase degete care locuiesc în această clădire istorică, informează today.com.Termenul de „pisica lui Hemingway“ desemnează tocmai pisicuţele cu şase pernuţe. În imagine de mai jos scriitorul american apare alături de felinele sale și de cei doi fii ai lui si ai lui Pauline, Patrick si Gregory. Sursă foto: pinterest.comCitește mai mult »TOT ce NU ȘTIAI despre PISICILE CU ȘASE PERNUȚE, marca lui Hemingway

Experții au făcut o DESCOPERIRE uimitoare. Uite de ce gesturile exagerate de afecțiune sunt periculoase pentru animalele de companie

Experții au făcut o DESCOPERIRE uimitoare. Uite de ce gesturile exagerate de afecțiune sunt periculoase pentru animalele de companie. Pentru iubitorii de animale de companie,… Citește mai mult »Experții au făcut o DESCOPERIRE uimitoare. Uite de ce gesturile exagerate de afecțiune sunt periculoase pentru animalele de companie