Din cuprinsul articolului
Alergiile sezoniere se mai numesc și „dermatită atopică” sau „atopie” și sunt adesea rezultatul unui defect genetic în sistemul de protector al pielii, care permite pătrunderea mai multor alergeni și provoacă efecte precum mâncărime și scărpinat, împreună cu infecții secundare ale pielii și ale urechii.
Sunt extrem de frustrante atât pentru părinți, cât și pentru pisici și animale de companie, deoarece nu există un remediu rapid. Alergiile de mediu sunt adesea deosebite de alte alergii datorită sezonalității lor (cauzează simptome primăvara și vara), predictibilității lor (prin monitorizarea numărului de polen), consecvenței lor de a apărea an de an și agravării progresive în timp.
Există diferite tipuri de alergii sezoniere, iar fiecare pisică poate reacționa diferit la un alergen decât la altul. Alergiile sezoniere și simptomele aferente acestora sunt de obicei observate pentru prima dată în jurul vârstei de 1-3 ani, începând în lunile de primăvară și vară, dar apar apoi pe tot parcursul anului, înrăutățindu-se progresiv pe măsură ce pisica îmbătrânește.
Unele dintre cele mai frecvente alergii sezoniere includ: Blana mult prea stufoasă; Praf și acarieni de depozitare; Saliva de purici, observată mai des în lunile mai calde
Mucegaiuri/spori; Polen; Ierburi-orhidee, Bermuda, Bahia; Buruieni – ambrozie, cocostârc, sorcova
Spre deosebire de oameni, pisicile, în general, nu au nasul lăcrimând sau ochii umflați din cauza alergiilor de sezon. Cel mai frecvent simptom este mâncărimea, care duce la îngrijire excesivă, iar în cazul pisicilor aceasta este de obicei însoțită de:
Căderea părului adesea la nivelul gâtului, la baza urechilor, la baza cozii sau în zona inghinală; simetric de-a lungul spatelui; cruste, cruste sau piele iritată; Infecții ale urechilor, adesea însoțite de urechi inflamate sau îngroșate;
Un alergen este o substanță sau un material străin care provoacă o reacție imunitară (o alergie). Simptomele unei reacții alergice variază de la ușoare la severe și pot fi chiar amenințătoare de viață. Alergenii pot fi inhalați, ingerați sau pot intra în contact direct cu pielea – cea mai frecventă cauză.
Pisicile sunt adesea alergice din cauza unui defect genetic al barierei pielii, care permite ca pielea să fie mai permeabilă și, astfel, predispusă să absoarbă mai mulți alergeni, la care sistemul imunitar reacționează.
Nu toate mâncărimile sau scărpinatul se datorează alergiilor. Este posibil ca medicul veterinar să dorească să efectueze o serie de teste menite să elimine alte cauze. Este important să rețineți că nu există un singur test pentru a diagnostica dermatita atopică.
Este considerat un diagnostic de excludere, ceea ce înseamnă că se purcede la excluderea mai întâi a tuturor celorlalte cauze ale mâncărimilor, împreună cu dovezi de susținere, cum ar fi istoricul și simptomele pisicii.
Deoarece pisica dumneavoastră poate avea infecții secundare, medicul veterinar poate dori, de asemenea, să efectueze teste ale urechii și ale pielii pentru a căuta acarieni, ciuperci și bacterii. În cazul în care infecțiile sau leziunile sunt suficient de severe, poate fi nevoie și de culturi sau chiar de biopsii ale pielii.
Infecțiile bacteriene, deși secundare alergiilor, pot crește nivelul de mâncărime al pisicii dumneavoastră. De obicei, pentru tratament sunt necesare antibiotice și antifungice. Tratamentul pe termen lung cu substanțe topice, cum ar fi șampoanele sau balsamurile medicinale, este adesea necesar și poate diminua necesitatea utilizării repetate a antibioticelor.
Pisicile alergice necesită, de obicei, îmbăieri mai frecvente decât altele. Deoarece puricii pot accentua manifestările alergenice, este necesar un control strict al puricilor pe tot parcursul anului, folosind un produs precum Revolution® Plus sau Comfortis™. Este esențial să luați măsuri pentru a preveni infestările cu purici, să eradicați paraziții externi din mediul înconjurător atunci când apar și să vă asigurați că toate animalele de companie din casă sunt controlate împotriva puricilor.
Medicamentele orientate spre ameliorarea mâncărimilor, cum ar fi steroizii (prednisolon sau metilprednisolon), sunt adesea prescrise. Cu toate acestea, este important de reținut că, fără a aborda cauza de bază, mâncărimea va reveni, iar utilizarea pe termen lung a steroizilor poate duce la multe complicații de sănătate.
Antihistaminicele, cum ar fi difenhidramină sau clorfeniramină, sunt, de asemenea, utilizate în mod obișnuit pentru a ajuta la controlul mâncărimii, dar răspunsul variază în funcție de pisică. Antihistaminicele sunt, de asemenea, mai bine utilizate ca măsură preventivă înainte de începerea sezonului de alergii. Nu administrați niciodată pisicii dumneavoastră niciun medicament uman, inclusiv antihistaminice, fără a consulta mai întâi un medic veterinar, potrivit petmd.com.
Se pare că animalele, în special câinii, au capacitatea de a simți schimbările atmosferice sau…
Inițiativa „Tramvaiul Responsabilității” din Iași este un proiect unic în România, creat pentru a promova…
Iarna poate fi o perioadă dificilă pentru câini și pisici, expunându-i la diverse afecțiuni din…
Puține lucruri pe lumea asta sunt la fel de amuzante ca privirea unei pisici care…
Te-ai întrebat vreodată ce gândește câinele tău? Ce ți-ar spune dacă ar putea vorbi? Să…
Proiect de lege: Sterilizarea obligatorie pentru pisici de rasă comună, cu sau fără stăpân. Această…