Din cuprinsul articolului
Tot ce trebuie să cunoști despre Ciobănescul de Asia Centrală! Ciobănescul de Asia Centrală impresionează oricine îl întâlnește pentru prima dată, datorită aspectului său masiv. Pe lângă forța și constituția sa atletică. Acest câine îndeplinește sarcini vechi de multă vreme: paza turmelor și protejarea gospodăriilor de răufăcători.
Nu vă lăsați intimidați de dimensiunea sa masivă. Ciobănescul de Asia Centrală poate fi extrem de tandru și afectuos cu stăpânii, iubitor și jucaus cu copiii. Atunci când vine vorba de străini, nu ezită să-și dovedească loialitatea și curajul.
Tot ce trebuie să cunoști despre Ciobănescul de Asia Centrală!
Conform unei legende străvechi, imediat după ce Adam a fost alungat din Paradis de către Dumnezeu, a fost înconjurat de animale sălbatice, în fruntea cărora se afla un câine uriaș.
Primul om a cerut ajutorul Divinității, care i-a sfătuit să se apropie de câine și să-l mângâie.
Adam a ascultat sfatul și câinele s-a întors împotriva fiarelor, apărându-l. Astfel, câinele a devenit primul prieten și protector al omului pe Pământ.
În secolul al VI-lea î.Hr., la așezarea de la Dzheitun din Turkmenistan, au fost descoperite rămășițele unor câini de talie impresionantă, asemănători Ciobanescului de Asia Centrală. În secolul al II-lea î.Hr., la așezarea de la Altyn, au fost găsite dovezi care atestau existența strămoșilor „asiaticului modern”.
Prima mențiune despre Mastiful Tibetan, presupus a fi strămoșul Ciobanescului Asiatic, a fost găsită în vechea operă chineză „Cartea Cronicilor” („Book Of Chronicles”), datând din anul 1121 î.Hr.
Legenda spune că un câine de talie mare (similar mastifilor) a fost prezentat împăratului chinez Wu-Wang. Această mențiune a fost temelia în încercarea de a dovedi că Mastiful Tibetan este strămoșul Ciobanescului de Asia Centrală.
Acest lucru este susținut și de o figurină din teracotă descoperită la așezarea de la Altyn-Depe (situată în prezent în Turkmenistan) din Epoca Bronzului. Prezenta un câine uriaș, aproape identic Ciobanescului de Asia Centrală de astăzi, cu urechile și coada tăiate.
Niciuna dintre rasele existente de câini nu putea depăși singură aceste obstacole naturale
Prezența unui câine mare, curajos și puternic era imperativă în regiunea Turkmenistanului, cu munții Kopetdag nemiloși și Marea Caspică și deșertul Karakum.
Niciuna dintre rasele existente de câini nu putea depăși singură aceste obstacole naturale, așa că turkmenii au recurs la încrucișarea lor cu puternicul Alabai (denumirea turkmenă pentru Ciobănescul de Asia Centrală).
Fiind adevărați crescători, turkmenii au promovat rase unice de animale, cum ar fi Ahalteke (cal de curse), Alabai, câinele de vânătoare numit Tazy, menținându-le caracteristicile principale de-a lungul anilor.
Aceștia își duceau turmele la pășuni îndepărtate și acolo
În vremuri străvechi, principalul lor interes era pășunatul. Câinii erau folosiți mai ales pentru paza așezărilor și mai puțin pentru paza turmelor.
La începutul secolului I î.Hr., această situație s-a schimbat odată cu începutul „erei” crescătorilor de vite nomazi.
Aceștia își duceau turmele la pășuni îndepărtate și acolo, departe de orice așezare umană, cu greu ar fi supraviețuit fără un prieten, un ajutor de încredere sau un protector.
Așa că, cum altfel decât loialul și curajosul Alabai ar fi putut să le fie alături? În opoziție cu așezările în care câinii erau folosiți strict pentru paza gospodăriei, strămoșii Ciobănescului de Asia Centrală îi ajutau pe crescătorii de vite să-și pască oile și să-i protejeze de atacurile animalelor sălbatice abundente în Turkmenistan, conform eva.ro.
