Totul despre rasa Terra Nova! Voi știați povestea lui?

Totul despre rasa Terra Nova! Blând, prietenos și loial, acest câine este recunoscut pentru iubirea sa față de copii și abilitățile sale de salvator. Desi impresionează prin dimensiuni, nu are trăsături de gardian. Datorită curajului său în a se arunca în valuri pentru a salva vieți, el poartă și numele de „Saint Bernard al marii”.

Născut cu aptitudini de marinar, Terra Nova era esențial în echipamentul fiecărui vas de pescuit din provincia canadiană de unde își trage numele rasa.

Totul despre rasa Terra Nova!

Elevat la rang de industrie locală, pescuitul a fost mereu un domeniu în care acest câine uriaș, dar agil, s-a remarcat. Misiunea sa consta în tractarea năvoadelor pe mare și aducerea acestora înapoi la bord după capturarea prăzii.

La fel de eficient pe uscat ca și în apă, cunoscut și sub numele de Newfoundland. Acesta era suficient de puternic pentru a îndeplini.

Rolul de salvamar sau pentru a sparge gheața, având capacitatea pulmonară de a înota pe distanțe lungi și de a se confrunta cu curentul oceanului.

La sfârșitul unei zile de muncă, toată marfa era transportată în oraș, cu ajutorul câinilor. Alte exemplare asigurau livrarea laptelui sau corespondenței în întreaga insulă.

Cu alte cuvinte, Terra Nova nu se limita niciodată.

Originea acestei rase este disputată, la fel ca și în cazul altor rase. Experții speculează că poate descinde din „câinii-urși”, de origine scandinavă.

Aduși din Norvegia în secolul al XVI-lea, sau poate din Labrador sau molosii aduși de vikingi. Nu se exclude posibilitatea să conțină și sânge de Leonberger, Saint Bernard sau Câine de munte de Pirinei.

Câinii din așezământul monahal St. Bernard erau pe cale de dispariție

De fapt, nu se știe cum au ajuns predecesorii rasei în Canada. În secolul al XIX-lea, pescarii francezi au adus Terra Nova în țară. În Anglia, rasa a fost elogiată de Byron și imortalizată în lucrările pictorului Landseer.

După Primul Război Mondial, un exemplar remarcabil de Terra Nova, numit Siki, a devenit nu doar cel mai renumit câine de expoziție din istoria rasei, ci și cel mai faimos reproducător.

Așa că majoritatea exemplarelor cu rezultate remarcabile în prezent au în pedigree linii care pornesc de la Siki.

Din cauza unei epidemii în jurul anului 1860, câinii din așezământul monahal St. Bernard erau pe cale de dispariție.

Cum rasele erau într-adevăr asemănătoare din punct de vedere fizic, călugării au importat câțiva exemplare de Terra Nova pentru a regenera faimoșii câini salvatori.

Din aceste încrucișări a rezultat primul exemplar de Saint Bernard cu blană lungă, o varietate care s-a dovedit incompatibilă cu activitatea de salvare în munți, zăpadă și gheață îngreunând evident mișcările câinilor cu blana lungă.

În prezent, atunci când se naște un astfel de pui, el este considerat a se trage din Newfoundland și este indepartat.

Cele două rase sunt similare și din punct de vedere al utilității, crescute pentru același tip de muncă. Ambii câini sunt suficient de mari și puternici pentru a transporta o persoană accidentată.

Masculul de Terra Nova atinge aproximativ 70 de cm la greabăn și cântărește în jur de 70 de kg. Diferențele majore dintre rase se datorează în special adaptării Newfoundland-ului la mediul acvatic.

Astfel, ochii acestuia trebuie să fie înguști pentru a împiedica pătrunderea apei și nu prezintă cea de-a treia pleoapă, ca în cazul Saint Bernardului.

Majoritatea exemplarelor de Terra Nova sunt negre

Urechile au dimensiuni oarecum reduse și o formă care ține apa la distanță, iar buzele sunt prinse lejer, permitând câinelui să respire în timp ce înoată și poartă o povară.

Majoritatea exemplarelor de Terra Nova sunt negre, acceptându-se culorile recesive – maro, nuanța bronzului (culoarea Setterului irlandez).

Negru și maro, combinate cu o genă recesivă responsabilă cu diluția, produc nuanțe de gri și crem. Exemplarele unicolore pot avea pete albe pe piept, degete și coadă.

O altă combinație de culori se întâlnește la Landseer, numită după artistul Sir Edwin Landseer, pe ale cărui pânze a apărut.

Această varietate este de culoare albă, cu capul și regiunea fesieră (pana spre coada) fiind negre. Pe spate, se remarcă o zonă în formă de să, tot de culoare neagră.

În expoziții, exemplarele unicolore cu marcaje de altă nuanță în afară de alb sunt descalificate.

Terra Nova are blana groasă, uleioasă, de lungime moderată și sub părul bine lipit de trup, o condiție absolut necesară pentru a rezista la climatul aspru al insulei de proveniență, conform eva.ro.