Un capitol la care câinii sunt superiori pisicilor. Cercetătorii au descoperit că felinele au alte criterii de evaluare socială

Pisicile pot părea prea lipsite de abilități sociale pentru a înțelege când cineva nu se poartă frumos cu stăpânii lor.
În lumea felinelor, există o zicală care spune că ar trebui să ții prietenii oamenilor aproape, iar dușmanii acestora … la fel de aproape.

Aceasta este concluzia unui nou studiu care arată că pisicile, spre deosebire de câini, acceptă cu plăcere mâncare de la persoane care nu sunt amabile cu stăpânii lor.

Sunt câinii superiori pisiciilor

În timp ce iubitorii de câini s-ar putea bucura de șansa unui alt studiu care sugerează că aceștia sunt mai loiali decât pisicile, concluzia nu este atât de simplă. S-ar putea să nu fie vorba de faptul că pisicile nu sunt loiale; mai degrabă, ele ar putea fi prea lipsite de cunoștințe sociale pentru a înțelege când cineva nu este amabil cu stăpânii lor, potrivit noului studiu, publicat în numărul din februarie al revistei Animal Behavior and Cognition.

Pentru realizarea studiului, un grup de cercetători de la Universitatea Kyoto din Japonia a testat loialitatea pisicilor domestice prin adaptarea unei tehnici folosite anterior pe câini. Experimentul a implicat un container, 36 de pisici domestice (13 erau pisici de casă și 23 trăiau în cafenele pentru pisici) și proprietarii acestora.

Cercetătorii au creat două grupuri: „cei care ajută” și „cei care nu ajută”. Pisicile au privit cum stăpânii lor încercau în zadar să deschidă un recipient și să scoată un obiect. În grupul „helper”, o a doua persoană, un actor, a ajutat proprietarul să deschidă recipientul, cu alte cuvinte, a acționat ca un prieten pentru proprietar. În celălalt grup, de non-ajutor, actorul a refuzat să ajute și s-a îndepărtat, devenind astfel un dușman.

Pentru a servi drept punct de comparație, o a treia persoană a stat acolo în ambele condiții, fără să ajute sau să refuze să ajute. După scenetă, actorul și persoana neutră din fiecare probă au oferit pisicii o bucată de mâncare, iar experimentatorii au înregistrat de la ce persoană a luat pisica mâncarea.

După patru încercări, concluzia a fost clară: pisicilor nu le-a păsat de la cine au luat mâncarea. Anterior, echipa de cercetători a arătat că și câinii supuși aceluiași experiment evitau persoanele care refuzau să își ajute stăpânii.

Așadar, asta înseamnă că câinii sunt loiali și pisicile sunt egoiste?

Nu chiar. „Este de conceput că pisicile din acest studiu nu au înțeles sensul sau scopul comportamentului proprietarilor”, au scris autorii. Niciun studiu nu a investigat dacă pisicile pot recunoaște scopurile sau intențiile altora din acțiunile lor, au scris aceștia. „Dar chiar dacă au înțeles scopul sau intenția proprietarului, este posibil ca ele să nu fi reușit să detecteze intenția negativă a actorului neajutorat”.

Cu alte cuvinte, este posibil ca ele să nu-și fi dat seama că cealaltă persoană nu-și ajuta proprietarul să deschidă recipientul.

„Considerăm că este posibil ca pisicile să nu posede aceleași abilități de evaluare socială ca și câinii, cel puțin în această situație, deoarece, spre deosebire de aceștia din urmă, ele nu au fost selectate pentru a coopera cu oamenii”, au scris autorii în studiu. (De-a lungul anilor, câinii au fost înmulțiți sau „selectați” în mod artificial pentru trăsături mai cooperante).
A numi pisicile egoiste pe baza acestui studiu ar fi o „prejudecată antropomorfă”, a scris Ali Boyle, cercetător în cadrul proiectului Kinds of Intelligence de la Universitatea din Cambridge, în The Conversation. Ele nu sunt „mici oameni cu blană”, ci „creaturi cu propriile lor moduri distincte de gândire”, a scris Boyle.

Pisicile erau vânători solitari

Este mai probabil ca pisicile să nu înțeleagă relațiile noastre sociale la fel de mult ca și câinii, deoarece aceștia au fost domesticiți mult mai devreme, a scris ea. În plus, strămoșii câinilor trăiau în haite sociale, în timp ce pisicile erau vânători solitari, ceea ce ar putea însemna că patrupezii aveau deja abilități sociale existente care au fost hiperdezvoltate atunci când au fost domesticiți.

De asemenea, nu este clar dacă aceste constatări se extind la toate pisicile de casă. „Aproximativ două treimi dintre subiecții noștri proveneau din cafenele de pisici, ceea ce ne face să fim precauți în ceea ce privește generalizarea rezultatelor acestui studiu la toate pisicile domestice”, au scris cercetătorii în studiu.

Deși pisicile de casă și cele din cafenele nu au prezentat diferențe de comportament, acestea ar putea avea o legătură diferită cu stăpânii lor. Pisicile de cafenea, de exemplu, ar putea petrece mai mult timp socializând cu străinii și ar putea avea mai puține interacțiuni individuale cu stăpânii lor decât ar face-o pisicile de casă, au scris aceștia, informează livescience.com.