Din cuprinsul articolului
Clonarea animalelor de companie. Fie că este vorba de o pisică, un câine sau chiar calul familiei, moartea unui animal de companie poate declanșa un sentiment puternic de durere. Dar dacă aveți la dispoziție mii de lire sterline, tehnologia avansată de clonare v-ar putea permite să vă aduceți animalul „înapoi din morți”.
Gemini Genetics, o companie de clonare cu sediul în Shropshire, poate lua ADN de la un animal de companie decedat pentru a crea în laborator o copie identică genetic.
La peste un sfert de secol de când oaia Dolly a devenit primul mamifer clonat, firma clonează acum orice, de la câini la cai.
Tehnologia s-a dovedit populară în rândul persoanelor înstărite și al celebrităților, inclusiv Barbra Streisand, care și-a clonat de două ori iubitul cățel Samantha, infornează DailyMail.
Potrivit The Mirror, întregul proces costă între 38.000 și 59.000 de lire sterline (50.000 și 80.000 de dolari) și durează până la un an.
‘Primul lucru la care oamenii tind să se gândească atunci când aud cuvântul „clonare” este oaia Dolly’, a declarat managerul de laborator Lucy Morgan.
Dar tehnologia este acum la un milion de mile distanță de Dolly. Există un tabu în jurul clonării, deoarece este încă o știință relativ nouă. Dar, la fel cum telefoanele noastre mobile au evoluat în ultimii 20 de ani, la fel a evoluat și tehnologia clonării”.
Clonarea animalelor de companie
Procesul Gemini Genetics este similar cu alte metode de clonare utilizate pe scară largă, cunoscute sub denumirea de transfer nuclear de celule somatice (SCNT).
În primul rând, se prelevează probe de țesut de la animalul de companie mort în termen de cinci zile de la deces – ceea ce înseamnă că proprietarii îndurerați trebuie să acționeze rapid.
În laboratoarele companiei, ADN-ul din eșantionul de țesut este extras, cultivat, multiplicat și depozitat criogenic în azot lichid.
Dar, deoarece clonarea este interzisă de reglementările UE, probele trebuie trimise la un laborator partener din Texas deținut de ViaGen Pets, care oferă acest serviciu americanilor îndurerați.
În Texas, ADN-ul este transferat într-un ovul donator, care a fost golit de nucleul său original. Dacă procesul reușește, ovulul începe să se dividă și să formeze un embrion, care este purtat de o mamă surogat pentru întregul ciclu de gestație, ce poate dura între 2 luni pentru câini și până la 12 luni pentru cai.
După naștere, animalele sunt înțărcate și returnate în Marea Britanie noilor lor stăpâni.
Compania permite, de asemenea, clienților să își păstreze ADN-ul animalelor fără a iniția procesul complet de clonare. Contra sumei de 600 de lire sterline, ADN-ul poate fi conservat pentru viitor, oferind astfel stăpânilor posibilitatea de a decide ulterior dacă doresc să își cloneze animalele.
Controverse și implicații etice
În ciuda avansurilor tehnologice, clonarea animalelor rămâne o practică controversată. Organizații precum RSPCA (Royal Society for the Prevention of Cruelty to Animals) avertizează asupra problemelor etice și de bunăstare implicate.
Clonarea nu garantează un animal identic în comportament și personalitate cu cel original, deoarece experiențele de viață influențează formarea caracterului unui animal.
În plus, ratele ridicate de eșec și afecțiuni fizice la clone, precum tumori sau creșteri anormale, sunt factori îngrijorători.
Cu toate acestea, pentru unii stăpâni, cum este cazul lui Kelly Anderson, care și-a clonat pisica decedată Chai, clonarea reprezintă o modalitate de a păstra o parte din animalul pierdut.
„Nu mi-am dorit să o readuc pe Chai la viață, ci doar să păstrez o parte din ea”, a declarat Anderson.
Deși clonarea animalelor este văzută de unii ca o șansă la o a doua viață, specialiștii subliniază că impactul emoțional și fizic asupra animalelor nu trebuie ignorat.
