V-ați întrebat vreodată dacă peștilor li se face sete? Răspunsul va produce uimire

Peștii sunt în permanență înconjurați de apă, dar oare le este sete? Și cum ar putea să bea? Pentru a răspunde la aceste întrebări, este esențial să înțelegem modul în care apa, un solvent, interacționează cu alte substanțe, cum ar fi sarea, care este un solut, prin membrana celulară.

Printr-un proces numit osmoză, apa curge de-a lungul unei membrane din zonele cu concentrații scăzute de substanțe solubile în zonele cu concentrații ridicate de substanțe solubile până când celula poate ajunge la un fel de echilibru cu mediul său extern.

Ce presupune procesul de osmoză

Cantitatea de apă pe care o consumă un pește depinde în realitate de cantitatea de sare din mediul înconjurător. Deși peștii beau o parte din apă, sărată sau dulce în funcție de mediul înconjurător, ei o absorb în cea mai mare parte prin osmoză, prin piele și branhii.

„Trebuie să vă gândiți la un pește ca la un fel de barcă cu scurgeri în apă”, a declarat Tim Grabowski, biolog marin la Universitatea din Hawaii, pentru Live Science. „Aveți în mod constant o mișcare fie a apei, fie a sărurilor care se află în apă între corpul peștelui și mediul extern”.

Să începem cu modul în care peștii din ocean rămân hidratați. Apa de mare are aproximativ 4,7 uncii de sare dizolvată pe galon (35 de grame pe litru), în timp ce sângele celor mai mulți pești are aproximativ 1,2 uncii de sare pe galon (9 grame pe litru).

Acest dezechilibru „va face ca peștele să piardă în mod constant apă în mediul extern și să fie într-un fel invadat de sare în celulele sale și în interiorul corpului său”, a declarat Grabowski. „Un pește de apă sărată este mereu însetat. Bea tot timpul”.

Cum se hidratează peștii

Acești pești au nevoie de o modalitate de a reține apa pe care o beau din ocean, dar și de o metodă a scăpa de sare. Pentru a face acest lucru, peștii au în branhii celule specializate numite celule de clorură, care acționează, în esență, ca niște pompe minuscule care împing în mod activ sarea din corpul lor. Pentru a păstra cât mai multă apă, peștii marini urinează rar, iar atunci când o fac, urina lor este extrem de sărată.

Peștii de apă dulce se confruntă cu o provocare exact opusă celei a peștilor marini atunci când vine vorba de apă. „Dacă ești un pește de apă dulce, ai o problemă pentru că apa este pompată în mod constant în tine”, a declarat Stiassny pentru Live Science.

Prea multă apă poate fi un lucru rău, deoarece poate dilua conținutul de sare din organism, care este crucial pentru reglarea tensiunii arteriale și susținerea funcției musculare. Peștii de apă dulce își petrec tot timpul încercând să țină apa în afara corpului lor și nu o beau niciodată – cel puțin în mod intenționat.

„Peștii de apă dulce ar putea să ia apă întâmplător atunci când se hrănesc și alte lucruri de genul acesta, dar nu beau niciodată apă”, a spus Grabowski. Pentru a combate acest baraj constant de lichid, „face pipi continuu”, a adăugat grabowski. Dar nu trebuie să vă faceți griji că veți înota într-o grămadă de urină de pește în lacuri sau râuri; urina este în mare parte doar apă, a spus Grabowski.

La fel ca și peștii oceanici, și peștii de apă dulce au celule de clorură, dar pompele lor funcționează prin atragerea sării în corpurile lor și nu prin scoaterea ei din corp. Cu toate acestea, funcționarea acestor pompe poate necesita mult efort, potrvit livescience.com.